Vânătoarea a ocupat un loc privilegiat în viaţa elitelor din Ţările Române, însă, spre deosebire de Occident, nu s-au păstrat tratate specializate, bogat ilustrate, despre tehnici, arme sau ritualuri cinegetice. Ceea ce ştim provine din cronici, letopiseţe şi relatările călătorilor străini, care surprind atât dimensiunea practică, cât şi caracterul ceremonial al acestor expediţii. Vânătoarea lui Şerban Cantacuzino: un episod banal, urmat de o descoperire neobişnuită Letopiseţul Cantacuzinesc aminteşte o vânătoare de iepuri organizată de Şerban vodă Cantacuzino la Fântâna Rece. Evenimentul nu a rămas în memoria epocii prin amploarea sa, ci prin descoperirea unui iepure malformat, cu două capete şi patru picioare dinainte, găsit în cuhnia domnească. Această întâmplare, aparent minoră, arată cât de atent erau consemnate fenomenele neobişnuite, interpretate adesea ca semne sau prevestiri. Vânătoarea – ocupaţie nobilă şi exerciţiu militar Străinii care au vizitat Ţăril...