Organizaţia Europeană de Cooperare Economică

Crearea Organizației Europene de Cooperare Economică (O.E.C.E.), la 16 aprilie 1948, a reprezentat unul dintre cele mai importante momente ale reconstrucției europene de după al Doilea Război Mondial. Impulsul decisiv a venit din partea Planului Marshall, programul american de asistență economică menit să stabilizeze Europa Occidentală și să prevină extinderea comunismului.

1. Nașterea O.E.C.E. și statele membre

Convenția din 16 aprilie 1948 a reunit 16 state europene:

Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Regatul Unit, Suedia, Elveția și Turcia.

În 1949, li s-au alăturat cei trei comandanți ai zonelor occidentale de ocupație ale Germaniei, marcând integrarea treptată a viitoarei Republici Federale Germania în structurile occidentale.

💵 2. Rolul O.E.C.E. în gestionarea Planului Marshall

O.E.C.E. a avut două misiuni fundamentale:

🔸 a) Repartizarea ajutorului american

• aproximativ 13 miliarde de dolari

• 85% sub formă de materiale, produse și echipamente

• 15% sub formă de împrumuturi

• distribuirea se făcea în funcție de nevoile economice ale fiecărui stat

🔸 b) Dezvoltarea schimburilor comerciale

• reducerea contingentărilor

• facilitarea plăților internaționale

• armonizarea politicilor comerciale

Aceste măsuri au contribuit decisiv la relansarea economiilor europene și la creșterea interdependenței economice.

💱 3. Convertibilitatea monedelor și Uniunea Europeană a Plăților

După război, monedele europene nu erau convertibile, ceea ce bloca comerțul. Pentru a depăși această problemă:

• în octombrie 1948 și septembrie 1949 au fost semnate acorduri de plăți și compensări

• la 16 septembrie 1950 a fost creată Uniunea Europeană a Plăților (UEP)

• sistemul era girat de Banca pentru Reglementări Internaționale (BRI)

UEP a permis liberalizarea treptată a comerțului și a pregătit terenul pentru convertibilitatea monedelor europene.

🛠️ 4. Activitățile O.E.C.E.: modernizare și cooperare

O.E.C.E. a acționat în numeroase domenii:

• forța de muncă – mobilizare, utilizare eficientă

• difuzarea tehnicilor moderne

• formare profesională

• dezvoltare regională – prin Agenția Europeană de Productivitate (1953)

• energie – prin Comitetul Energiei (1956)

Aceste inițiative au contribuit la modernizarea economiilor europene și la crearea unui cadru de cooperare durabil.

🌐 5. Transformarea O.E.C.E. în O.C.D.E.

În decembrie 1960, o nouă convenție a transformat O.E.C.E. în Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică (O.C.D.E.), intrată în vigoare în septembrie 1961.

Noii membri extraeuropeni:

• S.U.A.

• Canada

• Japonia (1964)

• Finlanda (1969)

• Australia (1971)

• Noua Zeelandă (1973)

Obiectivele OCDE:

• expansiune economică durabilă

• creșterea nivelului de trai

• crearea de locuri de muncă

• dezvoltarea comerțului mondial pe baze nediscriminatorii și multilaterale

OCDE devine astfel un forum global al democrațiilor industrializate, dedicat cooperării economice și progresului social.

Sursa:  Cornelia Neagu, Istoria constructiei europene