Căpitanul de marina Charles Colville
Frankland a facut o calatorie de studii și agrement in sud-estul
Europei și in Orientul Apropiat in anii 1827-1828, cu care prilej a trecut la
ducere prin Banat, Transilvania și Tara Romaneasca. Plecat din Viena la 24
martie 1827, el strabate Austria §i Ungaria, ajungand la Timisoara la 28 martie.
In acela§i ritm grabit, Frankland trece prin Lugoj, Deva, Sibiu, parcurgand
Transilvania în doua zile și intra în Tara Romaneasca prin trecatoarea de la
Tumu-Roșu. Capitanul englez urmeaza traseul Caineni, Curtea de Argeș, Pitești, București
Giurgiu intre 31 martie și 4 aprilie, facand doar un scurt popas de o zi in
capitala țării. Grabit, el trece apoi Dunarea la Rusciuc și ajunge la Constantinopol
la 11 aprilie.
Impresiile de calatorie și le-a publicat
la Londra in doua volume apărute in 1829 la editura Henry Colburn, sub titlul Travels to and from Constantinople, in the years
1827 and 1828 or personal narrative of a journey from Vienna, through Hungary,
Transylvania, Wallachia, Bulgaria, and Roumelia, to Constantinople, and from
that city to the Capital of Austria, by the Dardanelles, Tenedos, the plains of
Troy, Smyrna, Napoli di Romania, Athens, Egina, Poros, Cyprus, Syria, Alexandria,
Malta, Sicily, Italy, Istria, Carniolia and Styria.
Iată cum desrie el orașele Banatului, Țării
Românești și Transilvaniei în urma vizitei sale din 1827:
Am luat masa la Lugoj, un oraș mare, cu
cateva case frumoase. Aici este o biserica frumoasa de rit ortodox, avand o
ciudata pictură în fresca pe partea dinspre apus, infatișand moartea
binecuvantatei Fecioare (Adormirea Maicii Domnului), care zace in patul ei, in
timp ce cele trei persoane alcatuind Treimea privesc cu multumire in jos spre
ea, din ceruri. Banatul in al carui tinut ne aflam acum, este o campie
frumoasa, neteda și bine cultivată, udată de patru rauri, Mureșul, Dunarea, Tibiscus
(sau Tisa) și Cerna, care alcatuiesc un fel de romb in jurul Timișoarei. Unele
regiuni ale tinutului sunt cu toate acestea sunt foarte mocirloase și
nesanatoase. Bordeiele taranilor sunt facute din impletituri de nuiele și
tencuite cu noroi; orataniile și purceii par sa fie la fel de bine adapostiti ca
și stapanii lor. Vremea este acum incantatoare. Cam la un ceas departare de Lugoj,
am dat de un pod rupt și am avut mari greutati cu trecerea trasurii prin râul
adanc, peste care trecea acel pod rupt. La aceasa treaba am fost ajutati foarte
binevoitor de cativa nemti care mergeau intr-o caruta de Styria.
In zorii zilei am vazut Sibiul in fata
noastra, marginit din trei parti de munti, iar dinspre a patra de coamele
dealurilor transilvanene. Asezarea era frumoasa si la rasaritul soarelui
peisajul era o vraja, deoarece aici soarele aurea multe din acoperisurile
caselor si turlelor bisericilor din Sibiu și acolo isi arunca razele pe
crestele inzapezite ale muntilor. Ne-a înveselit mult forfota taranilor care
intrau si ieseau din oraș, mânându-si animalele și carutele, femeile calari si
indeplinindu-si datoriile de vizitiu cu multa dibacie. In general ele erau
foarte dragute. Sibiul este un oras mare, dar murdar si cladit cu
neoranduiala, noroiul de pe strazi ajungand pana la jumatatea osiei de la trasura.
Un rau mic, numit Cibin, curge in afara orasului pe lângă zidurile dinspre
partea Devei, si se varsa apoi in Olt. Inainte, orasul era puternic intarit si
s-a dovedit adeseori a fi un bastion împotriva dusmanilor osmanlâi. Zidurile sale
au inceput sa cada in ruine si mai poarta înca urmele violentei barbare si a vitejiei
aparatorilor sub forma scobiturilor provocate de ghiulele, care sunt pastrate
cu mai multa grija de bunii cetateni decât zidurile care arata asemenea amintiri
glorioase. Orasul numara vreo 16.000 de locuitori si are mai multe manastiri si
biserici. Am fost retinuti la statia de poștă din pricina cumplitei nepasari a
sefului de poștă pana la ora 7,15. Insotitorul meu a mers la Comandant si in
cele din urma a obtinut un ordin pentru caii de posta, fără de care nici un
calător nu poate sa-si continue drumul.
Am ajuns in capitala Tarii Romanești la
ora noua și strabătand acest întins oraș murdar, prezentand un ciudat amestec
de lux european, mizerie și saracie orientală, am tras la Hotel de
l'Europe", unde am fost bine serviti și curat, spre marea noastră
multumire, după o calatorie obositoare de noua zile, in care timp nu mai
dormisem in pat decat la Pesta și acolo numai patru ore. Cât despre bivuacul nostru
de la Câineni, era cu mult mai bine sa fi rămas în trasură. Tovarășul meu de
drum fusese incarcat cu pachete și scrisori de Sir Henry Wellesley pentru domnul
Blutte, consulul britanic din București; indata ce ne-am spălat și ne-am odihnit
putin, ne-am dus la locuinta sa. Strabătand uliti podite și bazare, am zărit cateva calești pompoase și niște trasuri de
modă veche, bine lustruite și incarcate cu
numeroase podoabe aurite, conduse de catre un soi de animal de vizitiu, cu o uitatură
animalică, pe jumatate barbar, pe jumatate paiață; in ele se tolănea cate un
boier purtând un calpac imens, lucrat in catifea roșu-aprins sau verde și imbrăcat
cu o mantie bogata impodobita cu blană.
Curtea domnului seamana cu locuinta unui
nobil german scapatat și cand am avut cinstea de a fi primiti in audienta, nu
am observat alt semn de pompa sau suveranitate decat aceea a unei garzi de
arnauti și a unui dragoman italian, șiret, cu aer suspect, care a stat tot
timpul de fata. După ce am parasit pe domnitor, am dorit sa fim prezentati și
printesei, sora Înaltimii Sale, dar cum ea nu era pregatita sa primeasca
oaspeti, s-a scuzat, refuzând cinstea vizitei noastre.
Mi s-a spus de către domnul Blutte ca Tara
Romaneasca este in stare sa produca mari cantitati de grane, vite, cai, seu,
piei și miere și ca mai multi dintre boierii pamanteni sunt foarte bogati, dar
ca tara este rău ocarmuita și multe din bogatiile sale naturale sunt lasate la
o parte.
Am aflat de la prietenii noștri că
orașul Bucurști numara vreo 70.000-80.000 de locuitori, 360 de biserici și vreo
20-30 de manastiri de călugari și calugarite. Numarul clericilor pare a fi
intr-o uriașă și fatala disproportie fata de cel al laicilor. Ulitele erau
luminate in timpul noptii cu masalele purtate de niște oameni șă acute din lemn
de brad; intr-adevar ele nu erau altceva decat bucati lungi de brad, aprinse la
un capat și producand o flacara mare. Aceste torte primitive și grosolane dadeau
foarte mult infatișarea de demoni nenorocitilor zdrentuiti care le purtau. Curiosul
amestec de costume și obiceiuri orientale și europene pe care le observa un strain
la fiecare pas in București face din acest oraș un loc intr-adevar interesant
pentru un calator.
Sursa: Coord. Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române în sec. XIX
