Hârtia, acest suport revoluționar pentru cunoaștere, are o istorie fascinantă care face legătura între Orientul îndepărtat și cancelariile domnești din spațiul românesc. Deși era cunoscută de chinezi încă din secolul I e.n., utilizarea sa pe scară largă a început în Europa abia după ce procesul de fabricare a fost preluat și adaptat pe continentul nostru.
Începuturile utilizării hârtiei în cancelariile din Țara Românească
În Țările Române, primii care au adoptat acest nou suport de scriere au fost domnitorii și dregătorii. Nevoia de comunicare diplomatică rapidă și eficientă a impus folosirea hârtiei în locul pergamentului, mult mai costisitor și greu de manevrat.
Primul voievod muntean care a introdus hârtia în relațiile externe a fost Vladislav I. Exemplul său a fost urmat rapid de alți lideri importanți, precum:
Un moment de referință în istoriografie este data de 30 ianuarie 1431, când Dan al II-lea emite la Târgoviște un privilegiu vamal pentru negustorii brașoveni, acesta fiind primul document pe hârtie datat cu certitudine.
De ce s-a păstrat pergamentul pentru documentele interne?
Deși în relațiile internaționale hârtia devenise aproape obligatorie spre finalul secolului al XV-lea, situația stătea diferit în cazul hrisoavelor interne. Motivul era unul pur economic: hârtia era o marfă rară și foarte scumpă, fiind procurată cu dificultate din centrele comerciale externe.
Din acest motiv, majoritatea hrisoavelor domnești de proprietate au continuat să fie redactate pe pergament, material considerat mai durabil și mai prestigios. Totuși, există o excepție notabilă:
Primul hrisov intern scris pe hârtie provine din cancelaria lui Mircea cel Bătrân. Emis la Tismana pe 23 noiembrie 1406, documentul întărea drepturile mănăstirii Tismana și ale egumenului Nicodim asupra pescuitului pe râul omonim.
Evoluția spre producția autohtonă: Secolul al XVI-lea
Până în epoca lui Alexandru Aldea, documentele pe hârtie rămân o raritate în plan intern. Abia în secolul al XVI-lea, frecvența utilizării acestui suport crește considerabil în rândul populației și al administrației.
Un punct de cotitură pentru independența culturală și administrativă a Țării Românești a fost anul 1583. În această perioadă, sub domnia lui Petru cel Șchiop, a fost fondată prima fabrică de hârtie din Muntenia, facilitând astfel accesul la acest material esențial pentru dezvoltarea tiparului și a birocrației.
Sursa: Gheorhe Ionescu:
Contribuţii la istoria românilor
Comentarii
Trimiteți un comentariu