După înlăturarea regimului fanariot în urma mișcării conduse de Tudor Vladimirescu în 1821, societatea românească a intrat într-o efervescență reformatoare fără precedent. Secolul al XIX-lea bătea la porțile Principatelor cu un suflu nou, adus dinspre Occidentul revoluționar. Cel mai strălucit, îndrăzneț și vizionar produs al acestei perioade de tranziție a fost Constituția Cărvunarilor, un proiect de lege fundamentală care încerca să alinieze Moldova la principiile democratice ale Europei moderne, cu mult înainte ca termenul de „constituție” să fie acceptat de marile puteri imperiale care ne înconjurau.
1. Contextul și Autorul: Ideile Revoluționare ale lui Ionică Tăutu
În anul 1822, atmosfera politică din Iași era marcată de speranța revenirii la domniile pământene. În acest peisaj apare figura lui Ionică Tăutu, un intelectual rafinat, bun cunoscător al limbilor străine și secretar al Capuchehaiei Moldovei la Constantinopol. Inspirat de lecturile din marii filosofi ilumiști și de spiritul vremii, Tăutu redactează un proiect monumental cunoscut sub numele de cele 72 de ponturi (sau articole).
De ce „Cărvunari”?
Denumirea grupului susținut de Tăutu nu era întâmplătoare. Inspirată de asociația secretă italiană Carbonari (cărbunari), aceasta sugera spiritul revoluționar și dorința de schimbare radicală. „Cărvunarii” moldoveni reprezentau mica boierime, o clasă socială emergentă care se simțea strivită între autoritatea absolută a Domnului și privilegiile imense ale marii boierimi conservatoare. Proiectul lor era o emanație directă a Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului din Franța (1789), adaptată însă la realitățile și nevoile pământului moldovenesc.
2. Pilonii Puterii în Stat: O Monarhie Constituțională Electivă
Constituția Cărvunarilor nu era doar o listă de dorințe, ci un proiect juridic articulat care propunea o structură de guvernare modernă, menită să limiteze pentru prima dată în istoria noastră absolutismul domnesc. Se dorea trecerea de la un regim discreționar la unul de ordine și lege.
Domnul: Șeful Puterii Executive
Proiectul prevedea ca Domnul să fie ales dintre pământeni de către o Adunare Obștească și confirmat ulterior de Poarta Otomană. Deși deținea puterea executivă, autoritatea sa era simbolic și practic îngrădită. Domnul înceta să mai fie un stăpân absolut al vieții și averii supușilor săi, devenind un „prim magistrat” al statului, obligat să respecte legea fundamentală.
Sfatul Obștesc: Motorul Legislativ
Inovația majoră a proiectului consta în atribuțiile largi oferite Sfatului Obștesc (sau Sfatul de Obște). Acest organism exercita puterea legislativă împreună cu Domnul, dar într-un mod care favoriza reprezentativitatea. Un aspect cu adevărat revoluționar pentru începutul secolului al XIX-lea era faptul că dreptul de veto al Domnului putea fi anulat de decizia Sfatului. Dacă o lege era votată de o majoritate calificată, Domnul era obligat să o promulge, fapt ce marca sfârșitul autocrației.
Justiția și Administrația
Deși în viziunea vremii justiția era încă tratată ca o ramură a executivului, Constituția Cărvunarilor introducea norme riguroase de reglementare. Se urmărea eliminarea abuzurilor administrative și a corupției care fuseseră endemice în perioada fanariotă, prin instituirea unor responsabilități clare pentru dregători.
3. Drepturi și Libertăți Cetățenești: Inima Proiectului
Constituția din 13 septembrie 1822 este considerată pe bună dreptate „cea dintâi încercare de a da consistență tendințelor liberale ale românilor”. Ionică Tăutu a înțeles că un stat nu poate fi modern dacă cetățenii săi nu se bucură de garanții individuale în fața puterii.
Printre cele mai avansate drepturi fundamentale incluse în cele 72 de puncte se numărau:
Libertatea conștiinței și a presei: Un drept vital care permitea circularea ideilor noi și criticarea abuzurilor puterii fără teama de cenzură imediată.
Egalitatea în fața legii: Deși societatea era încă împărțită pe stări, proiectul lansa un atac direct la adresa privilegiilor feudale excesive, propunând ca legea să fie aceeași pentru toți locuitorii țării.
Inviolabilitatea domiciliului și dreptul la proprietate: Inspirate din dreptul anglo-saxon și cel francez, aceste prevederi ofereau protecția individului în fața perchezițiilor arbitrare și a confiscărilor abuzive practicate în secolul anterior.
Libertatea învățământului și a muncii: Premise esențiale pentru dezvoltarea unei clase de mijloc educate și independente economic, care să nu mai depindă exclusiv de favorurile Curții.
4. De ce nu a fost aplicată oficial? Rezistența Vechiului Regim
Deși domnitorul Ioniță Sandu Sturdza, primul domn pământean al Moldovei după fanarioți, era un spirit luminat care împărtășea multe dintre ideile lui Tăutu, el s-a ciocnit de un zid de obstacole insurmontabile, atât interne, cât și externe.
Opoziția Marii Boierimi: Marii logofeți și vornici, mulți dintre ei refugiați la Cernăuți sau Brașov de frica mișcării lui Tudor, vedeau în proiectul cărvunarilor o „anarhie” periculoasă. Pentru ei, egalitatea și limitarea puterii Domnului erau concepte care le amenințau direct drepturile ancestrale și stăpânirea asupra pământului și țăranilor.
Ostilitatea Rusiei: Ca putere protectoare, Imperiul Rus se opunea oricărei reforme constituționale liberale în Balcani. O Moldovă condusă după principii democratice ar fi putut deveni un focar de infecție revoluționară pentru propriul lor imperiu autocrat. Rusia dorea stabilitate prin conservatorism, nu prin constituționalism.
Presiunea Porții: Deși turcii doreau să se îndepărteze de era fanariotă, Imperiul Otoman rămânea circumspect față de orice document care mirosea a „revoluție franceză”. Pentru sultan, un contract între domn și popor (constituția) era un concept străin și amenințător la adresa suzeranității sale.
5. Moștenirea: „O Constituție de Facto” și Fundamentul Statului Modern
Chiar dacă nu a căpătat o consacrare oficială sub formă de hrisov domnesc recunoscut internațional, spiritul Constituției Cărvunarilor nu a pierit. Aflat într-un conflict permanent cu consulul Rusiei și cu boierii potrivnici, Ioniță Sandu Sturdza a aplicat neoficial multe dintre principiile sale în scurta sa domnie.
Această constituție a reprezentat „actul de naștere” al liberalismului românesc. Ea a servit drept model intelectual pentru generația de la 1848 și a demonstrat că elitele românești erau conectate la pulsul Europei. Prin acest document, Moldova se număra printre primele state europene care au încercat să implementeze norme constituționale moderne la începutul secolului al XIX-lea, infirmând mitul unei societăți românești încremenite în timp.
Proiectul lui Ionică Tăutu a rămas o flacără sub cenușă, care avea să se aprindă din nou în timpul Regulamentelor Organice și, mai ales, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. A fost momentul în care românii au încetat să mai ceară „milă” de la Domn și au început să ceară „dreptate” prin Lege.
Sursa: Pop Teodor Leon,
Constituţiile României
Comentarii
Trimiteți un comentariu