Alături de celți, geto-dacii se numără printre puținele populații antice din afara frontierelor clasice greco-romane care au dezvoltat o activitate monetară proprie, bogată și complexă. Moneda nu a fost doar un instrument de schimb, ci și un simbol al puterii și al gradului înalt de organizare a societății dacice.
1. Primele monede și influența macedoneană
Istoria monetară pe teritoriul României începe în secolul al V-lea î.e.n. cu emisiunile coloniei Histria, însă acestea aveau o circulație limitată. Adevărata „revoluție a schimburilor” are loc în a doua jumătate a secolului al IV-lea î.e.n., odată cu pătrunderea masivă a monedelor macedonene.
Dacii au început să prețuiască și să folosească monedele de argint și de aur ale marilor regi:
Filip al II-lea și Alexandru cel Mare;
Filip al III-lea Arrhidaeus;
Lisimah, regele Traciei (celebrii stateri de aur).
2. Nașterea monedei daco-getice: Modelul Filip al II-lea
Pe măsură ce producția de mărfuri a crescut, moneda străină a devenit insuficientă. Astfel, dacii au început să emită monede proprii, imitând modelele grecești cele mai populare în Balcani la acea dată: tetradrahmele de argint ale lui Filip al II-lea.
Deși la început erau imitații fidele, monedele dacice au căpătat treptat un stil artistic propriu, abstract și viguros:
Avers: Capul lui Zeus cu barbă și cunună de lauri.
Revers: Un călăreț (olimpic sau regal), purtând uneori o ramură de palmier sau diademă.
3. Cele patru centre de putere monetară (150 – 70 î.e.n.)
Începând cu secolul al II-lea î.e.n., circulația monetară se intensifică. Tipurile se simplifică, dar volumul emisiunilor crește, indicând formarea unor puternice uniuni de triburi. Analiza descoperirilor arată existența a patru mari zone monetare:
| Zona Monetară | Localizare Geografică | Caracteristici |
| Centrul I | Muntenia Centrală (între Ialomița și Vedea) | Circulație densă între Dunăre și Carpați. |
| Centrul II | Sudul Moldovei și N-E Munteniei | Limitat de văile Siretului inferior și ale Buzăului. |
| Centrul III | Oltenia și Banat (între Olt și Dunăre) | Circulație intensă pe Valea Jiului. |
| Centrul IV | Sud-Vestul Daciei | Patru tipuri înrudite stilistic, cu o unitate tehnică remarcabilă. |
4. Evoluția stilistică și tehnică
În faza a doua a monetăriei dacice (aprox. 150-70 î.e.n.), se observă o tranziție de la figurativ la simbolic. Trăsăturile feței lui Zeus sau ale călărețului devin linii și puncte, creând un stil geometric unic, care deosebește clar monedele geto-dacice de originalele grecești.
Această perioadă de efervescență monetară a pregătit terenul pentru unificarea politică sub Burebista, moment în care circulația monetară va cunoaște o nouă schimbare majoră prin pătrunderea denarului republican roman.
Sursa:
C. Preda, Monedele geto-dacilor
Comentarii
Trimiteți un comentariu