Dacă am putea călători în timp, în Iașii de acum 400 de ani, am descoperi o lume a contrastelor izbitoare. Dincolo de zidurile palatului domnesc, unde începea să înflorească un confort de tip european, orașul se înfățișa vizitatorilor străini ca un amestec de curți boierești împrejmuite cu garduri de nuiele și colibe modeste lipite cu lut.
1. Arhitectura de lut: O iluzie optică a trecutului
Misionarii italieni care vizitau Moldova în acea epocă erau uimiți de tehnica de construcție a localnicilor. Casele, deși făcute din bârne și pământ amestecat cu pleavă și băligar, ofereau o surpriză vizuală:
Albitul cu var: Odată uscat lutul, casele erau văruite atât de bine încât străinii le confundau adesea cu clădirile din piatră.
Elemente de confort: Casele erau împodobite cu pridvoare și balcoane menite să ofere răcoare în timpul verii.
Acoperișul ca marcator social: În timp ce poporul își acoperea casele cu paie, doar curțile boierilor și palatul domnesc aveau privilegiul de a purta acoperișuri din șindrilă.
2. Interiorul boieresc: Simplitate și căldură
Mobilierul caselor boierești era departe de opulența pe care o vizualizăm astăzi. Paul de Alep descrie un interior funcțional și auster:
Lavițele și masa: Scaunele erau de fapt bănci de lemn (lavițe) fixate de jur împrejurul pereților, iar în mijloc trona o masă cu un singur picior.
Decorul: Locul dulapurilor era luat de covoare și covorașe atârnate pe pereți, oferind atât izolare termică, cât și un strop de culoare.
Cuptorul (kubtor): Elementul central al casei, cuptorul asigura o temperatură constantă. La cei bogați, hornul era decorat cu faianță roșie sau verde, iar Paul de Alep nota cu umor că iarna, casele erau mai calde decât băile publice.
3. Revoluția igienei: Băile lui Vasile Lupu
Până la mijlocul secolului al XVII-lea, conceptul de baie privată era aproape inexistent. Vasile Lupu este cel care aduce o schimbare radicală la curtea din Iași, transformând igiena dintr-o nevoie elementară într-o declarație de putere și rafinament.
Baia Domnească – O bijuterie de marmură
Vasile Lupu a amenajat două băi luxoase, dotate cu plăci de faianță, marmură și bazine. Apa era adusă cu mare efort din lac, cu harabalele. Splendoarea acestor băi a ajuns până la urechile sultanului Murad al IV-lea, care a văzut în acest lux un semn de independență politică periculos: „Nu cumva acest afurisit va pretinde, cu timpul, să devină crai?”.
Feredeul public – Primul SPA al orașului
Pentru restul elitei și al vizitatorilor, domnitorul a construit un „feredeu” după modelul turcesc. Acesta dispunea de:
Cupole și camere frumos decorate.
Servicii diversificate: băieși, bărbieri și masori (teleaci).
Un scop caritabil: veniturile obținute din funcționarea băii reveneau Mănăstirii Trei Ierarhi.
4. Concluzie: Nașterea intimității
Secolul al XVII-lea marchează momentul în care elita Moldovei începe să prețuiască intimitatea. Apartamentul doamnei și băile private din palat nu erau doar mofturi, ci dovezi ale unei transformări mentale: trecerea de la traiul colectiv, la nevoia de a avea un spațiu personal, protejat de privirile lumii.
Sursa: Maria Magdalena Gorovei, Viata cotidiana in evul mediu romanesc
Comentarii
Trimiteți un comentariu