Marea Unire de la 1 decembrie 1918 nu a fost sfârșitul luptei, ci începutul unei perioade de maximă fragilitate. Documentele recente scot la lumină dimensiunile dramatice ale amenințării din 1919: un plan coordonat între Moscova, Kiev și Budapesta pentru a transforma România într-o republică sovietică.
1. Frontul de Est: Agresiunea Sovietică în Basarabia
Nici Lenin, nici autoritățile de la Kiev nu au acceptat unirea Basarabiei și Bucovinei cu România. Christian Rakovski, numit de Lenin la conducerea Ucrainei Sovietice, a devenit unul dintre cei mai înverșunați adversari ai statului român.
Incursiunile de la Hotin: Încă din ianuarie 1919, trupele sovietice au trecut Nistrul. Un moment tragic a fost uciderea generalului Stan Poetaș, erou al războiului, la Atachi.
Ocuparea Hotinului: Pe 23 ianuarie, forțele sovietice au ocupat orașul, restabilirea ordinii de către trupele române fiind posibilă abia la 1 februarie, după lupte grele.
2. Frontul de Vest: Republica Sfaturilor a lui Bela Kun
Situația s-a complicat pe 21 martie 1919, când la Budapesta a fost proclamată Republica Sovietică Ungară, condusă de Bela Kun. România se afla acum într-un „clește” ideologic și militar:
Planul Rakovski-Kun: Obiectivul era joncțiunea Armatelor Roșii (ungară și sovietică) pe teritoriul României pentru a instaura un regim bolșevic la București.
Ofensiva română din Apuseni: În fața indeciziei Marilor Puteri de la Paris, Armata Română a atacat pe 16 aprilie, atingând linia Tisei pe 1 mai și securizând temporar Transilvania.
3. Notele Ultimative și Tentația Tighinei
La începutul lunii mai 1919, Moscova și Kievul au trimis note ultimative guvernului român, cerând evacuarea imediată a Basarabiei și Bucovinei.
Atacul de la Tighina: Pe 27 mai, trupele sovietice au trecut din nou Nistrul și au ocupat Tighina. Planul lor de a atrage soldații francezi aflați în zonă de partea cauzei comuniste a eșuat, trupele franceze (în special unitățile algeriene) respingându-i pe atacatori peste fluviu.
4. Victoria de la Tisa și Ocuparea Budapestei
Momentul decisiv a venit în iulie 1919. Deși amenințarea sovietică din est s-a diminuat parțial datorită ofensivei „albilor” (generalul Denikin), frontul de vest a explodat.
Atacul ungar de pe Tisa: Pe 20 iulie, armata lui Bela Kun a declanșat o ofensivă masivă. După o săptămână de lupte crâncene, trupele române au contraatacat, traversând Tisa.
Intrarea în Budapesta (4 august 1919): Ignorând presiunile diplomatice de a se opri, Iuliu Maniu, Ion I.C. Brătianu și Înaltul Comandament au decis ocuparea capitalei ungare.
Semnificația simbolică: Pentru români, intrarea în Budapesta nu a fost un act de răzbunare, ci o „răscumpărare a secolelor de oprimare” și singura cale de a garanta securitatea Transilvaniei prin înlăturarea regimului lui Bela Kun.
Concluzie
Anul 1919 a fost testul de foc al României Mari. Prin fermitatea armatei și deciziile politice riscante, România nu doar că și-a apărat frontierele, dar a jucat un rol crucial în stoparea expansiunii bolșevismului spre inima Europei.
Sursa: Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român
Comentarii
Trimiteți un comentariu