Monedele bizantine de bronz – fundamentul schimburilor economice
Majoritatea monedelor descoperite în spațiul românesc pentru perioada XI–XIII sunt piese bizantine de bronz, folosite ca:
• etalon de valoare,
• mijloc de schimb,
• instrument de plată în tranzacțiile locale.
Situația este identică în nordul Bulgariei, unde mii de monede bizantine din aramă, datate în secolele X–XII, indică o circulație monetară intensă între orașele din zonă și satele din jur. Acest paralelism confirmă că întreg spațiul dunărean participa la o economie regională coerentă.
Hiperperii bizantini – moneda de aur a schimburilor de elită
Pe lângă monedele de bronz, în Țările Române circulau și hiperperii bizantini, monede de aur emise între 1093 și 1327. Prezența lor arată:
• existența unor tranzacții de mare valoare,
• legături comerciale și politice cu Bizanțul,
• acumularea de bogății în mediile feudale locale.
Monede tăiate – dovada nevoii de subdiviziuni monetare
Descoperirea de la Balș (Olt) este una dintre cele mai spectaculoase:
• aproximativ 1 kg de monede bizantine de bronz,
• datate 1195–1254,
• tăiate în două, patru sau opt fragmente.
Acest fenomen arată lipsa monedelor mărunte și necesitatea creării unor valori divizionare. Practica este cunoscută și în alte regiuni europene, ceea ce confirmă adaptarea pieței locale la nevoile comerciale.
Circulația monetară internațională – un spațiu deschis schimburilor
Tezaurele descoperite în Țara Românească includ monede din întreaga Europă:
Tezaurul de la Filiași (probabil îngropat în 1241)
• monede ale arhiepiscopilor de Salzburg,
• emisiuni ale ducelui Bernard al II-lea de Carinthia,
• monede ale unor orașe europene,
• trei esterlini britanici de la Henric al II-lea Plantagenet.
Descoperirea de la Uzunbair (Tulcea)
Un tezaur impresionant, format din:
• 195 hiperperi de aur,
• 103 lingouri de argint,
• 23.440 dirhemi tătărăști ai Hoardei de Aur (1284–1300).
Această descoperire arată intensitatea schimburilor comerciale și politice cu Bizanțul, Occidentul și lumea tătară.
Imitații locale
La Turnu Severin au fost găsite imitații ale dinarilor vienezi, semn al unei economii suficient de dezvoltate pentru a genera producții monetare locale.
Moneda în documentele medievale – confirmarea unei economii monetare
Documentele scrise completează perfect datele arheologice:
• Diploma ioaniților (1247) menționează venituri feudale în bani.
• Fratele lui Litovoi se răscumpără plătind „o însemnată sumă de bani”.
• Basarab I, în 1330, oferă regelui Carol Robert 7.000 de mărci de argint, echivalentul a:
• 74 kg aur fin,
• 1.447 kg argint (titlu 800‰),
• 1.680.000 dinari.
Aceste sume impresionante arată existența unor rezerve monetare consistente în visteria domnească.
De ce aveau voievozii munteni rezerve atât de mari?
Explicația este simplă și solidă:
• circulație monetară intensă,
• comerț activ,
• funcționarea vămilor,
• încasarea dărilor în bani.
Fără o economie monetară bine consolidată în secolul XIII, rezervele lui Basarab I ar fi fost imposibile.
Primele monede românești – începutul autonomiei economice
În acest context, baterea monedei proprii devine un pas firesc. Prima emisiune aparține lui Vlaicu Vodă (1365):
Tipuri de monede:
• 1,05 g argint – echivalentul ducatului venețian,
• 0,70 g – echivalentul dinarului unguresc,
• 0,35 g – „banul”, termen păstrat până astăzi.
Baza metrologică: marca de 210 g argint, din care se obțineau:
• 200 ducați,
• 300 dinari,
• 600 bani.
Emisiunile continuă până în 1477, când pătrunderea masivă a asprului otoman înlocuiește treptat moneda locală.
Răspândirea monedelor muntene – dovada prestigiului lor
Monedele Țării Românești au fost descoperite în:
• Dobrogea (Niculițel, Luncavița, Enisala, Constanța),
• Moldova (Suceava, Cîrpiți),
• Țara Bârsei,
• Bulgaria (Vidin, Ruse, Ecrene),
• Serbia (Reșava),
• Pusta Ungară,
• chiar în apropierea Veneției.
Această distribuție largă arată că moneda munteană era acceptată și utilizată în schimburile regionale.
Sursa: Dinu C. Giurescu, Țara Românească între secolele XIV-XV
Comentarii
Trimiteți un comentariu