Economia Țării Românești din secolele XIV–XVI se baza pe un sistem complex de dări în natură, reflectând structura agrară a societății și rolul central al domniei în administrarea resurselor. Documentele vremii — hrisoave, danii, scutiri — oferă o imagine detaliată asupra modului în care erau percepute aceste obligații, asupra terminologiei folosite și asupra dregătorilor implicați.
Dijmele din produsele animale
1. Dijma din oi – „vama oilor”
Cea mai importantă taxă asupra produselor animale era dijma din oi, cunoscută sub diverse denumiri:
• vama oilor
• dijmă de oi
• zeciuială din oi
• oierit
• vamă domnească din oi
Cuantumul era constant: 1/10 din efective sau din produse, percepută de vameșii de oi. Această dijmă reflectă rolul major al oieritului în economia medievală.
2. Dijma din porci – „goșterit”
A doua ca importanță era dijma porcilor, menționată ca:
• vama porcilor
• zecimală din porci
• goșterit / goștinărit
• rîmători
• dijma porcilor
Și aici cuantumul era de 1/10, ceea ce arată uniformitatea sistemului fiscal.
3. Albinăritul – „vama stupilor”
Apicultura era o activitate esențială, iar dijma aferentă apare sub numeroase forme:
• vama de la stupi
• datul stupilor
• zeciuială din albine
• dijma albinelor
• muşte sau albine
• vama domnească din stupi
Mierea se măsura în bundufe și butoaie, iar ceara în măji și bucăți. Dregătorii responsabili erau vameșii de stupi. Existau chiar danii speciale, precum cedarea albinăritului din Vâlcea către Gozia sau a unei treimi din vămeșia Elhovului către Snagov, pentru lumânările bisericii.
Produse derivate: brânzeturi și caș
Brânza și cașul erau, la rândul lor, supuse dărilor:
• eașcavale
• cășărit
• cășăria domnească
Documentele nu precizează exact proporția, dar știm că brânzeturile aveau forme standardizate. Vlaicu Vodă, de pildă, dispunea ca la praznicul anual să se împartă săracilor 12 burdufuri de brânză și 12 eașcavale.
Un reper economic util: în 1422, un burduf de brânză era taxat la export cu 1 ducat, în timp ce un berbec valora 1 ducat, un porc 2, iar o vită mare 3.
Obligațiile legate de cai – „slujba poștii”
Caii nu erau supuși dijmei, dar existau obligații speciale:
• sate și târguri trebuiau să pună la dispoziția curierilor domnești cai pentru drumurile oficiale
• obligația apare în documente ca:
• slujbă a poștii
• olăcării
• darea de cai pentru poștă
• cai de olac
Satele dependente trebuiau să asigure și hrana cailor domnești.
Dijmele din cereale – „găletăritul”
Renta în natură din cereale era numită:
• găletărit
• găleată domnească
• găleți de grâu domnești ohabnice
• jitărit
Scutirile sunt formulate prin expresii precum „găleată să nu li se ia”. Dregătorii responsabili erau găletarii. Dijma se percepea din grâu și orz, iar evidența se ținea pe județe și sate.
Exemple:
• Basarab cel Bătrân dă Coziei găletăritul din Vâlcea
• Vlad Călugărul dă Snagovului gălețile domnești din Brăila
Pescuitul – dijmă, păr-păr și muncă obligatorie
Pescuitul era intens practicat și supus mai multor obligații:
1. Dijma peștilor
• vama peștilor
• zeciuiala din pește
• percepută de vameșii de bălți
2. Taxa păr-păr
Aplicată pentru fiecare unitate de pește sărat:
• corabie: 30 aspri
• maja: 15 aspri
• car: 4 aspri
• povară pe cal: 2 aspri
Aceste valori sunt atestate în 1502, când Radu cel Mare cedează Tismanei venitul vămii de la Calafat.
3. Munca obligatorie la pescuit
Mircea cel Bătrân menționează: „3 zile să pescuiască domniei mele morunii”. Alte hrisoave prevăd livrări anuale de morun și crap către mănăstiri.
Dijma din vii – „vinăriciul domnesc”
Viticultura era supusă unei zeciuieli specifice:
• zeciuiala din vii
• zecimala domnească din vin
• vama vinăriciului
• vinăriciul domnesc
Se colecta de vinăriceri și de oamenii stăpânului feudal. Vinul se măsura în vedre. Cine cumpăra vin plătea taxa păr-păr, identică celei pentru pește.
Alte taxe rare:
• cămănăritul (1469) – taxă asupra vânzării vinului în târguri
• dijma din pometuri (1441) – menționată o singură dată
Exploatarea subsolului: sare și aramă
Sarea și arama erau resurse strategice:
• cumpărătorii de sare de la ocne plăteau vamă
• Cozia primea scutiri speciale pentru transportul sării
• mănăstirea primea și zeciuială de la minele de aramă de la Bratilovo
Aceste exemple arată că și exploatările miniere erau integrate în sistemul fiscal.
Munci obligatorii la amenajările hidrotehnice
Deși nu apar explicit în documentele secolelor XIV–XV, se practicau lucrări obligatorii la:
• iezături
• zăgazuri
• heleșteie
• lese
• gârle
• privaluri
Existența acestor amenajări presupune participarea comunităților la întreținerea lor.
Sursa: Dinu C. Giurescu, Țara Românească între secolele XIV-XV
Comentarii
Trimiteți un comentariu