Stratificarea Socială în Dobrogea Romană (Secolele I–III p.Chr.)

Imagine
                                                                    Sursa foto:  commons.wikimedia.org Analiza structurilor sociale din Dobrogea romană (secolele I–III p.Chr.) depășește simpla curiozitate academică; ea oferă o radiografie fidelă a modului în care mecanismele juridice și administrative ale Imperiului Roman au remodelat spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră. Într-o epocă în care prosperitatea excepțională a lumii romane era susținută de o mobilitate socială dinamică și de o libertate economică extinsă, Dobrogea a devenit un laborator complex de fuziune etnică și culturală. Urmărirea penetrării elementului roman – în special a cetățenilor romani ( cives Romani ) în țesutul urban și rural dobrogean – ne permite să măsurăm cu precizie profunzimea și ritmul procesului de rom...

Călători străini despre Țările Române (7)

    Iata cum descrie Timisoara, cronicarul Evliya Celebi in urma vizitei facuta in 1652 pe aceste meleaguri.
    În cetate sunt patru geamii. Geamia lui Suleiman han a fost un lăcaș mare de rugăciune, dar acum e șubredă. E o clădire din calcar și nu din piatră[!]. În prezent, această geamie e plină cu grămezi de pesmeți pentru gaziii musulmani. Mai sunt: geamia Gemgeme [?], geamia Șiket [?], patru lăcașuri pentru derviși, șapte școli pentru copii, trei hanuri și patru băi frumoase, dintre care baia de la Poarta de apă și cea de lângă Poarta de la mal se află în interiorul porților.
    În cetate se găsesc patru sute de dughene; bazarul este împodobit, iar toate străzile sunt pardosite cu scânduri; pavaj de piatră nu există, dar nici nu e cu putință. Prin interiorul cetății trece, prin două locuri, prin canele, râul Timiș, și toată populația de acolo ia apă și-și potolește setea; cișmele nu sunt deloc. Toate murdăriile se aruncă în râul Timiș și plutesc pe el. În această cetate se află și cafenele, precum și hambare pentru grâu.
    Timișoara e alcătuită cu totul, din zece mahalale. Are o mie cinci sute de case spațioase, mai scunde sau mai înalte, acoperite cu șindrilă, având curți împrejmuite cu scânduri. Fiecare casă are două porți: printr-una circulă călăreții și căruțele, iar prin cealaltă intrș și ies pietonii; aceasta este poarta cea mică. […]
     Populația pașnică e formată din oameni simpli și milostivi. Aici se află ostași veseli, negustori și oameni învățați. Locuitorii poartă mai ales haine de postav, șalvari de postav copci și cu genunchii acoperiți cu piele de saftian; pe cap poartă căciuli de postav verde, iar în picioare papuci groși. Datorită apei și climei bune, locuitori sunt oameni veseli și cumpătați.
    Alimentele. Orașul este vestit prin pâinea țipău, prin turta sa cu unt, plăcinta cu miere, ciorba neagră, varza și dovleceii umpluți. Dintre băuturi, sunt vestite vișinata și miedul. În această regiune e o rușine mare să bei vin; se bea, de obicei, mied.
 
Sursa: Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte

Comentarii

Articole de referinta

Căsătoria la romani

Epoca Fanariotă în Țările Române: Cauze, Context și Implicații Politice

Blocada continentală: arma economică a lui Napoleon și transformările Europei (1806–1814)

Conjurația lui Catilina: Ambiție, Corupție și Duelul cu Cicero

Principatele Române sub „Focul Încrucișat” al Marilor Imperii (1710–1829)