Călători străini despre Țările Române (8)

    Iata orasul Bucuresti prin ochii clericului englez Edmund Chishull, care a vizitat Tara Romaneasca in 1702.

   Bucureștiul este un oraș întins și împrăștiat, de o factură foarte specială. Părțile mărginașe sunt foarte sărăcăcioase, alcătuite din case având cea mai mare parte a lor sub pământ, ca pivnițele noastre, și fiind acoperite pe deasupra cu paie sau coajă de copac. Case mai bune sunt prin jurul palatului domnesc și sunt învelite cu șindrilă frumoasă, cu zidurile clădite din piatră solidă și curțile și grădinile întotdeauna foarte întinse împrejmuite cu trunchiuri întregi de stejar așezate cât se poate de aproape unele de altele. Străzile parcă ar fi un pod neîntrerupt, fiind podite de la o margine la cealaltă cu dulapi masivi, lungi de zece yarzi și largi de tot atâtea degete, și această lucrare, oricât ar părea de costisitoare a fost dusă mai departe printre toate clădirile orașului, pe o lungime de câteva mile, socotindu-le împreună. Priveliștea de departe a orașului ca un întreg e plăcuta ochilor, datorită unor case ale boierilor, a palatului domnesc, și a numărului de biserici și mănăstiri. Acestea din urmă sunt toate după același tipic, sunt clădite cu îngrijire și înalță turle în care adesea sunt atârnate clopote, pe care le pomenesc aici, ca fiind primele pe care le-am auzit de la sosirea mea din Turcia.

 

Sursa: Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte