Pacea de la Kuciuk‑Kainargi (1774) marchează începutul unei noi etape în evoluția politică a Principatelor Române. Deși regimul fanariot este restaurat, opoziția internă devine mai activă, mai coerentă și mai bine ancorată în contextul internațional al „problemei orientale”. În acest climat, boierimea, clerul și intelectualii formulează un program politic tot mai articulat, orientat spre recâștigarea autonomiei și, în final, a independenței.
Conspirații și opoziție antifanariotă după 1774
După războiul ruso‑turc, activitatea revendicativă continuă prin noi memorii și prin acțiuni conspirative împotriva domnilor fanarioți Alexandru Ipsilanti și Grigore al III‑lea Ghica. Boierimea urmărește înlăturarea domnilor străini și restabilirea domniilor autohtone.
Un moment semnificativ este complotul din Moldova (1778) împotriva lui Constantin Moruzi, care depășește nivelul petiționar și devine o acțiune antifanariotă de amploare. Aceasta marchează maturizarea opoziției interne și trecerea la forme active de contestare politică.
Proiecte de reorganizare politică și influența „problemei orientale”
Imediat după 1774, proliferarea proiectelor de reorganizare politică reflectă speranțele trezite de evoluția „problemei orientale”. Evenimentele internaționale – rivalitatea ruso‑austro‑otomană, politica franceză, ascensiunea Angliei – creează un cadru favorabil afirmării revendicărilor românești.
Între 1802 și 1807, în contextul politicii napoleoniene, numărul memoriilor crește semnificativ. Ulterior, ritmul scade, pentru a se intensifica din nou în preajma Revoluției lui Tudor Vladimirescu (1821).
Actorii mișcării politice: boieri, clerici și intelectuali
Mișcarea revendicativă implică personalități marcante:
• Mihai Cantacuzino, Ienăchiță Văcărescu – autori de memorii și scrieri istorice
• clerici precum Chezarie din Râmnic, Iacov Stamati, Leon Gheuca
• la începutul secolului XIX, intelectuali proveniți din boierimea mică și mijlocie și din burghezie
Aceștia exprimă, în plan teoretic, convergența dintre mișcarea națională românească și gândirea politică europeană iluministă.
Memoriile și proiectele de reformă: conținut și direcții
Memoriile abordează teme esențiale:
• sensul evoluției istorice a Principatelor
• reformarea instituțiilor
• modernizarea economiei (agricultură, manufacturi, comerț)
• abolirea monopolului turcesc
• redefinirea formei de guvernământ
Un loc central îl ocupă dezbaterea statutului internațional al Principatelor, idee dominantă a programului politic românesc.
Inspirate de Dimitrie Cantemir, aceste texte analizează critic sistemul fanariot și propun soluții reformiste, adaptate intereselor boierești.
Forme de guvernământ și circulația ideilor politice moderne
Memoriile discută alternative politice variate:
• monarhie
• republică
• monarhie constituțională
• absolutism luminat
• modele nobiliare reprezentative
Aceste dezbateri familiarizează elita românească cu concepte moderne și cu necesitatea schimbării vechilor structuri politice.
Statutul internațional al Principatelor – tema centrală a programului politic
Referințele la statutul internațional exprimă o stare de spirit generală: dorința de recâștigare a independenței sau, cel puțin, de consolidare a autonomiei. Revendicările românești sunt convergente cu interesele unor mari puteri implicate în „problema orientală”, ceea ce le conferă vizibilitate diplomatică.
Pe măsură ce regimul fanariot intră în criză, revendicările se cumulează într-un sistem coerent de opțiuni fundamentale, având în centru:
• neatârnarea Principatelor
• independența față de Poartă
• revenirea la domniile pământene
Boierimea – purtătoarea ideilor noi, dar limitată de propriile interese
Într-o societate în care burghezia era slab dezvoltată, boierimea devine principalul vehicul al ideilor iluministe. Totuși, ea adaptează și restrânge aceste idei în funcție de propriile interese sociale.
Chiar și așa, programul politic național reușește să coaguleze, în preajma Revoluției lui Tudor Vladimirescu, o solidaritate socială fără precedent.
Sursa: Mihai Bărbulescu, Denis Deletant, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Keith Hitchins, Istoria României
Comentarii
Trimiteți un comentariu