Sfârșitul secolului al XVIII‑lea și începutul secolului al XIX‑lea reprezintă o perioadă de transformări geopolitice majore în Europa Sud‑Estică. Evoluțiile „problemei orientale”, ascensiunea ideilor Revoluției franceze și competiția dintre marile imperii influențează direct statutul politic al Moldovei și Țării Românești.
Complicarea „problemei orientale” după pacea de la Kuciuc‑Kainargi
Pacea de la Kuciuc‑Kainargi (1774) nu rezolvă tensiunile internaționale, iar „problema orientală” se complică odată cu noile confruntări militare. Rusia și Austria își mențin ambițiile expansioniste, în timp ce Franța și Anglia devin tot mai active în spațiul otoman.
Întâlnirea dintre Ecaterina a II‑a și Iosif al II‑lea la Moghilev (1780) deschide calea unei posibile „antante” antiotomane. Tratatul din mai 1781, care garanta reciproc stăpânirile celor două imperii, era îndreptat explicit împotriva Porții.
Proiectul „Daciei” – un stat tampon între imperii
În cadrul negocierilor, Ecaterina a II‑a propune crearea unui stat tampon numit Dacia, format din Moldova și Țara Românească, sub conducerea unui suveran ortodox. Statul ar fi fost:
• independent
• neanexabil de Rusia sau Austria
• ferit de orice altă dependență
Acest proiect, alături de „proiectul grec” al împărătesei, rămâne însă doar o idee, blocat de complexitatea „problemei orientale” și de interesele divergente ale marilor puteri.
Războiul ruso‑austro‑otoman (1787–1792) și consecințele sale
Alianța austro‑rusă facilitează expansiunea Rusiei, care ocupă Oceakovul (1787). Războiul izbucnit în același an aduce:
• victoriile lui Suvorov la Focșani și Râmnic
• ofensiva austriacă din 1789
• ocuparea Moldovei și Țării Românești de către aliați
După ieșirea Austriei din conflict și pacea de la Siștov (1791), Rusia rămâne singură în război. Pacea de la Iași (1792) confirmă tratatele anterioare și obligă Poarta să respecte privilegiile Principatelor.
Acest context oferă forțelor locale ocazia de a participa la lupta antiotomană și aduce Principatele în atenția diplomației europene.
Revoluția franceză și ecoul ei în Principate
La sfârșitul secolului al XVIII‑lea, ideile Revoluției franceze pătrund în Europa Sud‑Estică. Ele influențează:
• mișcarea politică românească
• proiectele de reformă
• dezbaterile privind statutul Principatelor
În 1796, Franța înființează consulate în Principate, semn al interesului crescând pentru regiune și al noilor dimensiuni ale „problemei orientale”. Prezența franceză, alături de ambițiile Rusiei, determină Anglia să își intensifice atenția asupra Moldovei și Țării Românești.
Politica napoleoniană și petițiile boierimii române
Pentru Napoleon, „problema orientală” reprezintă un instrument strategic în planurile sale orientale. În acest context:
• boierii munteni trimit petiții către Napoleon în 1802, cerând protecție împotriva turcilor
• în 1807, revin cu un nou memoriu
Diplomația franceză, prin Talleyrand, readuce în discuție soarta Principatelor. Acesta propune ca Napoleon să ofere Austriei Principatele și Bulgaria, pentru a limita expansiunea Rusiei spre Constantinopol.
Consecințele păcilor și pierderile teritoriale
Proiectele diplomatice nu se concretizează. Dimpotrivă:
• în 1775, Austria anexează nordul Moldovei (Bucovina)
• în 1812, Rusia încorporează teritoriul dintre Prut și Nistru (Basarabia)
Aceste pierderi marchează profund evoluția Principatelor.
Un progres totuși incontestabil: internaționalizarea „chestiunii românești”
Între 1774 și 1802, o serie de firmane, seneduri și hatișerifuri acordate de Poartă modifică statutul juridic al Principatelor. Puterea suzerană este obligată:
• să garanteze privilegiile Moldovei și Țării Românești
• să respecte tratatele încheiate cu marile puteri
• să țină cont de clauzele internaționale în exercitarea autorității sale
Pentru prima dată, soarta politică a Principatelor devine subiect de dezbatere internațională, fiind inclusă în tratate și negocieri diplomatice.
În acest cadru, mișcarea națională românească primește un nou impuls, chiar dacă Principatele rămân sub suzeranitate otomană.
Sursa: Mihai Bărbulescu, Denis Deletant, Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Keith Hitchins, Istoria României
Comentarii
Trimiteți un comentariu