Criza declanșată în 1931 în Manciuria a reprezentat unul dintre cele mai grave teste pentru Liga Națiunilor și un moment decisiv în destrămarea ordinii internaționale interbelice. Ea a scos la iveală fragilitatea economiei japoneze, ascensiunea militarismului la Tokyo și incapacitatea marilor puteri de a reacționa ferm în fața agresiunii.
Contextul crizei: Japonia între recesiune și militarism
Criza economică mondială a lovit puternic Japonia, o economie deja vulnerabilă. În același timp:
• armata japoneză câștigase influență politică decisivă
• China traversa o perioadă de haos intern, marcată de lupte între facțiuni și slăbirea autorității centrale
Aceste condiții au creat cadrul perfect pentru expansiunea niponă în Manciuria, o regiune bogată în resurse și considerată de Tokyo drept zonă tradițională de influență.
Ocuparea Manciuriei (1931)
Între iulie și septembrie 1931, o serie de incidente în Manciuria de Sud a fost folosită de armata japoneză ca pretext pentru intervenție. În doar câteva săptămâni:
• Japonia a ocupat cea mai mare parte a Manciuriei
• Liga Națiunilor a cerut retragerea imediată (septembrie–octombrie 1931)
• Japonia a refuzat, iar Liga a trimis Comisia Lytton pentru anchetă
Reacția ezitantă a Ligii reflecta poziția marilor puteri:
• Marea Britanie evita confruntarea, dorind un acord cu Japonia privind sferele de influență în Extremul Orient
• Statele Unite aveau interese economice majore în Japonia și nu doreau escaladări militare
Astfel, condamnările morale nu au fost însoțite de măsuri concrete.
Escaladarea conflictului: Shanghai și proclamarea statului Manciukuo
În ianuarie–februarie 1932, tensiunile cresc după atacuri asupra unor cetățeni japonezi la Shanghai. Trupele nipone ocupă orașul, iar abia la 5 mai 1932, cu mediere britanică, se încheie un armistițiu.
În paralel, Japonia își consolidează controlul asupra Manciuriei:
• 18 februarie 1932 – este proclamată independența Manciuriei
• 9 martie 1932 – Pu‑Yi, fostul împărat al Chinei, devine regent al noului stat-marionetă, Manciukuo
• august 1932 – rezistența militară chineză este complet înfrântă
Raportul Lytton și ruptura cu Liga Națiunilor
Pe 2 octombrie 1932, Comisia Lytton prezintă raportul său. Concluziile moderate sunt discutate în sesiunea extraordinară a Ligii (decembrie 1932 – februarie 1933), iar Adunarea adoptă un document final mult mai ferm:
• suveranitatea Chinei asupra Manciuriei este declarată incontestabilă
• acțiunea militară japoneză este calificată drept agresiune
• Manciukuo este considerat un stat lipsit de legitimitate
• Japonia trebuie să își retragă trupele imediat
Replica Japoniei este radicală:
27 martie 1933 – Japonia anunță oficial retragerea din Liga Națiunilor.
Concluzie
Criza manciuriană a demonstrat limitele sistemului de securitate colectivă creat după Primul Război Mondial. Lipsa unei reacții ferme din partea Marii Britanii și a Statelor Unite a încurajat Japonia să își continue politica expansionistă, iar retragerea sa din Liga Națiunilor a marcat începutul unei noi etape în militarizarea Asiei de Est. Evenimentele din 1931–1933 au prefigurat, în mod clar, tensiunile care aveau să ducă la izbucnirea celui de‑al Doilea Război Mondial în Pacific.
Sursa: Bogdan Antoniu, Mihai Rudolf Dinu, Istoria relațiilor internationale în sec. XIX-XX
Comentarii
Trimiteți un comentariu