La sfârșitul secolului al XIX‑lea, Basarabia se afla într-un spațiu politic și social extrem de dinamic, influențat direct de transformările din Imperiul Rus. În acest context, trei mari direcții ideologice au marcat viața publică a provinciei: narodnicismul, social‑democrația și curentele liberale și reacționare.
Narodnicismul – „mersul în popor” și trezirea conștiinței țărănești
Narodnicismul (poporanismul) a fost cea mai influentă mișcare revoluționară rusă a anilor 1860–1880. Ideea centrală era apropierea intelectualilor de masele rurale, pentru a le „lumina” și a pregăti transformarea socială.
Narodnicismul în Basarabia
Tinerii basarabeni, formați în universitățile din Petersburg, Moscova, Kiev sau Odesa, au adus în provincie ideile poporaniste. Printre cei mai activi se numărau:
• Zamfir Arbore‑Ralli
• Nicolae Zubcu‑Codreanu
• Mihai Negrescu
• Leon Dicescu
Aceștia, alături de alți aproximativ 70 de basarabeni, au participat la cercuri narodniciste și au înființat școli duminicale gratuite pentru muncitori în orașe precum Chișinău, Bender, Hotin sau Orhei.
Rolul seminariștilor
Către sfârșitul anilor 1870, elevii Seminarului eparhial din Chișinău (Pavel Braga, Filip Codreanu, Constantin Ursu, Axentie Frunză) au creat o bibliotecă clandestină cu opere interzise de cenzura țaristă. Interesul lor pentru filozofie, economie, literatură și științe naturale reflecta aspirația spre modernizare și emancipare.
Declinul mișcării
Reforma agrară din anii 1860–1870 a spulberat speranța unei revoluții țărănești. Narodnicii s-au divizat:
• unii au abandonat activismul
• alții au trecut spre socialism sau liberalism
• o minoritate a adoptat tactica terorii politice
Primul cerc narodnicist muncitoresc din Chișinău (1880), condus de F. Deniș, s-a autodizolvat în 1881 după valul de arestări ce a urmat asasinării țarului Alexandru al II‑lea.
Mișcarea social‑democrată – de la exil la organizare politică
În anii 1890, socialismul și social‑democrația devin ideologiile dominante în rândul tinerilor basarabeni. Reprimarea dură a socialiștilor de către autoritățile țariste i-a împins pe mulți peste Prut.
Socialiști basarabeni în România
Între 1874–1875, în România se refugiază:
• Nicolae Zubcu‑Codreanu
• dr. Russel (Nicolae K. Sudzilovski)
• Constantin Dobrogeanu‑Gherea
Aceștia pun bazele mișcării socialiste românești. Ulterior, în România se stabilesc și Victor Crăsescu, Andrei Dumitrescu (Bulat), Constantin Stere, Gheorghe V. Madan.
Socialiștii rămași în Basarabia
Aceștia erau supravegheați strict de poliție. În 1884, peste 50 de tineri au fost arestați pentru activitate în societăți secrete.
În 1896 apare la Chișinău un cerc marxist‑narodnicist, iar în 1900 se formează primul grup social‑democrat. Din 1902, social‑democrații basarabeni se organizează în Comitetul local al PSDMR (Partidul Social‑Democrat Muncitoresc din Rusia).
Curente interne
În interiorul social‑democrației existau trei orientări:
• economiștii – mizau pe revendicări economice
• bund-iștii – favorizau mijloace culturale și parlamentare
• iskriștii – adepți ai revoluției populare și ai instaurării puterii muncitorilor și țăranilor
Curente liberale și reacționare în Basarabia
La începutul secolului XX, odată cu apariția unei elite urbane și comerciale, se conturează și un curent liberal.
Liberalii basarabeni
Fără a avea partide propriu-zise, liberalii – precum:
• L. Siținschi
• C. Cazimir
• A. Stuart
– criticau în presă politica țaristă privind educația, sănătatea și cenzura. În 1904, la Petersburg, baronul Stuart semnează o moțiune pentru înființarea unui parlament și introducerea unui regim democratic în Rusia.
Reacția conservatoare: extrema dreaptă velicorusă
Ca reacție la liberalism, apare în Basarabia o mișcare de extremă dreapta, susținătoare a autocrației ruse. Liderii ei:
• Pavel Crușevan
• Vladimir Purișkevici
• N. Sviatopolk‑Mirski
erau reuniți în Uniunea poporului rus, organizație militantă împotriva oricăror idei democratice sau naționale.
Crușevan, redactor al ziarului Basarabeanul (1897–1905), publica articole xenofobe și antisemite tolerate de autorități. El a avut un rol direct în organizarea pogromurilor evreiești de la Chișinău din aprilie 1903 și octombrie 1905.
Concluzie
Basarabia sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX a fost un spațiu al confruntării ideologice intense. Narodnicismul, social‑democrația, liberalismul și reacționarismul velicorus au coexistat, s-au influențat reciproc și au modelat evoluția politică a provinciei. În acest mozaic ideologic, tinerii basarabeni au jucat un rol activ, fie în mișcările revoluționare, fie în cele reformiste, fie în cele conservatoare.
Sursa: Ștefan Purici, Istoria Basarabiei
Comentarii
Trimiteți un comentariu