Sursa foto: editiadedimineata.ro
Extracția petrolului în spațiul românesc are o istorie mult mai veche decât cea a industriei moderne. Timp de secole, țițeiul a fost folosit pentru ungerea osiilor, iluminatul curților boierești sau ca remediu popular pentru oameni și animale. Primele mărturii documentare provin din Moldova medievală, unde izvoarele de păcură erau deja cunoscute și exploatate.
1. Primele atestări documentare ale petrolului românesc
Cea mai veche mențiune scrisă datează din 4 octombrie 1440, într‑un document emis de fiii lui Alexandru cel Bun, Iliaș și Ștefan, care amintește satul Lăcăcești „în dreptul păcurei”. În secolele următoare, referințele la „fântânile de păcură” se înmulțesc, iar în 1646 călugărul Bandini descrie exploatările din județul Bacău.
În Muntenia, prima mențiune apare în 1517, în zona Prahovei, confirmând existența unor puncte de extracție tradițională.
2. Metode tradiționale de exploatare
Timp de secole, petrolul a fost extras prin metode rudimentare:
• puțuri săpate manual,
• groape de păcură,
• băi de păcură.
Acestea erau exploatate de mănăstiri, boieri, moșneni sau chiar de domnie. În secolul al XIX‑lea, unele puțuri ajungeau la peste 250 m adâncime, însă randamentul rămânea scăzut.
Țăranii „baieși” vindeau păcura în târgurile Moldovei și Munteniei, iar din 1780 apar primele exporturi către Turcia și Austria. În jurul anului 1800, prețul petrolului românesc în porturile dunărene era de 220 lei / 100 kg, o valoare considerabilă pentru epocă.
3. Primele exporturi și începuturile industriei petroliere
În anii 1840 apar primele distilerii primitive, precum cea de la Lucăcești–Bacău, unde petrolul era prelucrat în cazane simple. Abia în a doua jumătate a secolului al XIX‑lea apar rafinăriile moderne.
1857 – anul care schimbă istoria petrolului mondial
În 1857, România produce 275 tone de țiței, devenind prima țară din lume inclusă în statisticile oficiale ale producției petroliere, înaintea:
• SUA (1860),
• Rusiei (1863),
• Mexicului (1901),
• Persiei (1913).
4. Dezvoltarea industriei petroliere (1858–1895)
Deși producția a crescut lent, nu a depășit 80.000 tone în 1895. Încercările de introducere a sondajului mecanic între 1863–1893 au eșuat din cauza:
• lipsei capitalului,
• deficitului de personal tehnic,
• absenței studiilor geologice sistematice.
Totuși, în această perioadă se pun bazele primelor companii petroliere românești și străine:
• Roumanian Petroleum Co. Ltd. (1864) – Teodor Mehedințeanu
• Compania anonimă română pentru exploatarea și comerțul cu păcură (1867)
• Valachian Petroleum Co. Ltd. (1864) – Jackson Brown
5. Legea minelor din 1895 și intrarea capitalului străin
După 1895, investițiile străine cresc semnificativ. Etapa 1895–1903 este marcată de fondarea societății Steaua Română, una dintre cele mai mari companii petroliere din România.
Investițiile permit:
• valorificarea unor noi terenuri petrolifere,
• studii geologice moderne,
• introducerea sondajului mecanic după 1900,
• dezvoltarea rafinăriilor mari:
• Steaua Română – Câmpina (1897),
• Româno‑Americană – Ploiești (1905),
• Vega – Ploiești.
6. Creșterea spectaculoasă a producției (1895–1915)
Producția de țiței crește accelerat:
• 80.000 tone (1895)
• 250.000 tone (1900)
• 614.790 tone (1905)
• 1.352.407 tone (1910)
• 1.885.619 tone (1913)
• 1.673.145 tone (1915)
În 1913, România devine al patrulea producător mondial de petrol.
7. Exporturile de petrol înainte de Primul Război Mondial
Până în 1914, majoritatea producției era destinată exportului:
• 77.656 tone (1900)
• 214.345 tone (1905)
• 586.151 tone (1910)
• 1.036.446 tone (1913)
Principalele produse exportate:
• lampant,
• reziduuri petroliere,
• benzină (după 1900).
Țările importatoare: Franța, Marea Britanie, Germania, Austro‑Ungaria, Italia, Turcia, Belgia.
8. Consumul intern – limitat, dar în creștere
Consumul intern nu depășea 40% din producție. Cele mai cerute produse erau:
• păcura – folosită la locomotive și motoare industriale,
• lampantul – pentru iluminat.
Lipsa cărbunelui superior a determinat România să treacă, încă din secolul XIX, la transport feroviar pe bază de reziduuri petroliere, o soluție inovatoare pentru epocă.
Sursa: Gheorghe Buzatu, O istorie a petrolului românesc
Comentarii
Trimiteți un comentariu