Sistemul de învățământ din Basarabia țaristă (1812–1905)

     Educația din Basarabia aflată sub administrație țaristă a trecut prin transformări profunde între 1812 și începutul secolului XX. De la primele instituții create cu sprijinul mitropolitului Gavriil Bănulescu‑Bodoni până la rețeaua extinsă de școli parohiale și gimnazii, sistemul a reflectat atât nevoile locale, cât și obiectivele politice ale Imperiului Rus.

1. Regulamentul din 29 februarie 1828 – arhitectura oficială a învățământului

Reforma educațională din 1828 a stabilit o structură ierarhică a școlilor din Basarabia:

• Gimnazii – 4 ani de studiu

• Școli județene – 2 ani

• Școli parohiale – 1 an

Toate erau subordonate Direcției Școlilor Poporului din Regiunea Basarabia, aflată inițial în Circumscripția Harkov, iar din 1830 în Circumscripția Odesa. Această subordonare a integrat educația basarabeană în sistemul rus, dar a păstrat inițial unele elemente locale.

2. Seminarul teologic din Chișinău – nucleul educației timpurii

Prima instituție creată de autoritățile țariste a fost Seminarul teologic din Chișinău, inaugurat la 31 ianuarie 1813.

Caracteristici esențiale

• limba română a fost predată până în 1867

• în 1816 s‑a deschis o școală laică‑pension pentru copiii de nobili, destinată formării funcționarilor

• reforma din 1823 a împărțit seminarul în trei secții:

• retorică

• filozofie

• teologie

• în 1840, programa a fost modernizată prin introducerea disciplinelor utilitariste:

• științele naturii

• gospodăria rurală

• medicina

• în 1866, aceste discipline au fost eliminate, fiind introdusă pedagogia și o școală duminicală pentru practica elevilor

Seminarul a fost, timp de decenii, principalul centru de formare a clerului și a unei părți a elitei locale.

3. Școlile parohiale – educația rurală sub control bisericesc

În anii 1820–1830, în satele mai mari au fost organizate școli parohiale, menite să ofere alfabetizare de bază.

Primele centre

• Hotin și Akkerman – 1819

• Chișinău – 1822

• Bălți – 1824

• Bender – 1827

În 1868, directorul K. Janovski raporta:

• 212 școli parohiale rurale

• 2.515 elevi (2.427 băieți și 88 fete)

• doar 20 de școli predau în limba română

• în 164 de școli se preda în rusă și slavonă bisericească

• rata alfabetizării rurale era extrem de scăzută: 1 știutor de carte la 1.200 de locuitori

Până în 1903–1904, numărul școlilor parohiale crescuse la 598, cu peste 29.000 de elevi.

4. Școlile lancasteriene – modernizare prin instruire reciprocă

La începutul anilor 1820, în orașe au apărut școli primare lancasteriene, bazate pe metoda instruirii reciproce:

• elevii avansați îi învățau pe cei mai mici

• învățătorul supraveghea procesul, reducând costurile și crescând eficiența

Primele școli

• Chișinău – 7 februarie 1822

• Bălți și Ismail – 1824

• Bender și Hotin – 1827

• ulterior: Orhei, Soroca, Cahul

Aceste școli au reprezentat o inovație pedagogică importantă în epocă.

5. Direcția Școlilor din Basarabia (1828) – centralizarea educației

În 1828, toate instituțiile școlare au fost trecute sub autoritatea Direcției Școlilor, desprinzându‑se de Departamentul Cultelor.

Școli județene rusești

Pentru formarea cadrelor tehnice și comerciale, au fost înființate școli primare județene la:

• Chișinău

• Bălți

• Bender

• Cetatea Albă

• Ismail

• Hotin

Limba română a fost introdusă ca obiect suplimentar în unele dintre ele, în special datorită presiunilor boierimii locale.

6. Educația minorităților – școli pentru coloniști

Politica de colonizare a Basarabiei a fost însoțită de sprijin educațional pentru minorități:

• germanii și bulgarii au organizat școli sătești bisericești în aproape toate coloniile

• între 1816 și 1823 au fost înființate 17 școli parohiale în coloniile germane, bulgare și în comunitățile armeano‑gregoriene

Aceste instituții au beneficiat de sprijin direct din partea administrației ruse.

7. Gimnaziile și liceele – formarea elitelor

Primul gimnaziu de băieți

• inaugurat la Chișinău la 12 septembrie 1833

• limba română introdusă în 1835

• pregătea elevi pentru administrație și universitate

• liceele se împărțeau în:

• clasice (8 clase)

• reale (7 clase)

Liceele de fete

În a doua jumătate a secolului XIX au apărut licee feminine, finanțate de orașe sau zemstve.

Planul lor de învățământ includea:

• mai puțină matematică

• fără latină

• limbile moderne – opționale

• pedagogie, gospodărie, lucru manual

• uneori o clasă a VIII‑a pedagogică pentru formarea învățătoarelor

Concluzie

Sistemul de învățământ din Basarabia țaristă a evoluat între tradiție locală și presiune imperială. Dacă primele decenii au păstrat limba română și structurile moldovenești, treptat educația a fost rusificată, centralizată și orientată spre obiectivele politice ale Imperiului Rus. Cu toate acestea, instituțiile create în secolul XIX au contribuit la formarea unei elite locale și la extinderea alfabetizării, chiar dacă într-un ritm lent și inegal.

Sursa: Ștefan Purici, Istoria Basarabiei