Anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus în 1812 a deschis o etapă administrativă complexă, marcată de încercarea autorităților țariste de a integra provincia fără a provoca tensiuni majore în rândul populației locale. „Pravilele provizorii de administrare a Basarabiei”, aprobate la 23 iulie 1812 de amiralul Pavel Ciceagov și sancționate de țarul Alexandru I la 2 august, au reprezentat primul cadru instituțional al noii provincii.
1. Regulamentul provizoriu – principii generale
Documentul, elaborat de diplomatul Ioannis Capo d’Istrias, stabilea o formulă de compromis între tradiția administrativă moldovenească și interesele Imperiului Rus.
Elemente esențiale ale regulamentului
• Păstrarea legilor proprii ale Basarabiei, un gest menit să liniștească elitele locale.
• Guvernatorul civil conduce administrația internă, dar se află sub supravegherea directă a guvernatorului general al Novorosiei și Basarabiei, cu sediul la Odesa.
• Cancelaria civilă este împărțită în două departamente:
• Departamentul I: legislație, probleme bisericești, justiție, poliție, învățământ.
• Departamentul II: statistică, populație, venituri, vamă, comerț, industrie.
• Actele oficiale urmau să fie redactate în română și rusă, reflectând bilingvismul administrativ al perioadei.
Acest aranjament demonstra intenția Rusiei de a evita o ruptură bruscă cu tradițiile locale, cel puțin în primii ani de ocupație.
2. Organizarea teritorială – continuitate sub control imperial
Regulamentul menținea structura administrativă moștenită din perioada moldovenească.
Cele 12 județe ale Basarabiei (1812)
Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Hotărniceni, Bender, Akkerman, Chilia, Ismail, Greceni, Căușeni și Reni (Tomarovo).
Structuri locale
• Pârcălabii – conducători ai cetăților, fără atribuții civile.
• Ispravnici – șefii administrației județene; puteau fi numiți doar moldoveni loiali Rusiei sau ruși.
• Samișul – secretar și administrator financiar al județului.
• Ocolașii – conducători ai ocoalelor.
• Căpitanii de târg – primari ai orașelor.
• Căpitanii de mazili – responsabili pentru categoria socială a mazililor.
• Vornicii – primari ai satelor.
Această structură păstra aparența continuității, dar introducea treptat mecanisme de control imperial.
3. Guvernatorul civil – între simbolism local și control rusesc
La 23 iulie 1812, în funcția de guvernator civil este numit Scarlat Sturdza, boier moldovean în vârstă și bolnav, fapt care a limitat rolul său real.
Cine exercita efectiv puterea
• Mitropolitul Gavriil și
• comandantul militar Harting
semnau în locul guvernatorului, ceea ce arată că autoritatea civilă era, în fapt, subordonată structurilor militare ruse.
4. Consiliile administrative – compoziție și rol
Actul din 2 februarie 1813 stabilea componența celor două departamente:
Departamentul I
• 9 consilieri: 7 boieri moldoveni și 2 ofițeri ruși.
Departamentul II
• 3 consilieri: ofițeri superiori ruși sau boieri moldoveni „recunoscuți ca fiind capabili”.
Această formulă mixtă urmărea să ofere impresia participării locale, dar menținea controlul final în mâinile autorităților imperiale.
Concluzie
Regulamentul provizoriu din 1812 a reprezentat o etapă de tranziție în administrarea Basarabiei. Deși păstra instituții și tradiții moldovenești, structura reală a puterii era concentrată în mâinile guvernatorului general de la Odesa și ale aparatului militar rus. Această combinație de continuitate formală și control imperial a pregătit terenul pentru transformările administrative și culturale profunde care vor urma în deceniile următoare.
Sursa: Ștefan Purici, Istoria Basarabiei
Comentarii
Trimiteți un comentariu