În fruntea scaunelor săsești se afla judele regal (iudex regius), desemnat de suveran și având atribuții similare comiților supremi ai comitatelor. De regulă, acesta era numit dintre greavi și instalat într-un scaun anume. În secolul al XV‑lea nu mai sunt cunoscute cazuri în care aceeași persoană să conducă simultan mai multe scaune.
🏛️ Evoluția funcției de jude regal
În timpul domniei lui Matia Corvin, sașii au obținut treptat dreptul de a‑și alege liber judelui regal, regele păstrând doar prerogativa confirmării. În 1469, cu excepția Sibiului, toate cele „șapte plus două scaune” au primit libertatea de a‑și desemna conducătorul.
⚖️ Juzii scăunali – prima instanță de judecată
Subordonați judelui regal, juzii scăunali erau aleși de comunitățile scăunale. Atribuțiile lor se suprapuneau adesea cu cele ale superiorilor, în special în domeniul administrativ și judiciar. După obținerea autonomiei în alegerea judelui regal, juzii scăunali au devenit principala instanță pentru:
• procese civile
• cazuri penale
• administrarea justiției locale
Ei erau sprijiniți de funcționari specializați.
🏰 Dinastii patriciene și stratificarea socială
În a doua jumătate a secolului al XV‑lea, funcțiile de jude regal și jude scăunal au început să fie monopolizate de familii patriciene bogate, care au format adevărate dinastii locale. Puterea economică le-a permis să acumuleze proprietăți în scaune și în comitate, obținând ranguri nobiliare și privilegii extinse.
🧾 Adunările scăunale – mecanisme de autoguvernare
Problemele administrative, fiscale și juridice erau discutate în adunările scăunale sau districtuale, convocate de patru ori pe an de judele regal. Participau:
• juzii
• jurații
• bătrânii comunității
Adunările aveau competențe în:
• alegerea funcționarilor scăunali
• depunerea jurămintelor de credință
• sancționarea funcționarilor vinovați
🏙️ Magistratul orășenesc și conducerea orașelor săsești
Orașele săsești erau conduse de primari și jurați, care formau magistratul orășenesc, un organ executiv controlat direct de obștea urbană. Comunitatea alegea:
• primarul
• membrii sfatului
• funcționarii orașului
În timp, s-a format un organism de 100 de reprezentanți cu drepturi depline (40 în târgurile scăunale). După 1495, adunările generale ale tuturor cetățenilor au devenit mai rare.
🏡 Scaunele mici și mijlocii
Scaune precum Orăștie, Miercurea și Nocrich aveau centre care nu au atins rangul de oraș sau au decăzut la nivel de târg în secolul al XVI‑lea. Aici, juzii inferiori aveau un rol important, reflectând originea rurală a acestor comunități. Superiorii lor erau greavii (Gräfen), funcționari cu atribuții superioare, prezenți și în mediul urban. Funcția de greav s-a moștenit în secolul al XV‑lea, dar a dispărut treptat sau s-a transformat în rang nobiliar.
👑 Comitele Sibiului – liderul celor „șapte plus două scaune”
Cea mai importantă funcție era comitele Sibiului, care cumula atribuțiile judelui regal. Inițial numit de regalitate, comitele era adesea un nobil maghiar. Din a doua jumătate a secolului al XV‑lea, funcția a fost rezervată exclusiv sașilor, în special membrilor patriciatului sibian.
Atribuțiile comitelui:
• administrative
• juridice
• militare
Comitele era subordonat direct regelui Ungariei și doar uneori voievodului Transilvaniei.
🏛️ Universitatea Săsească – autonomia colectivă a sașilor
Comitele prezida scaunul de judecată al celor șapte juzi, instanță de apel pentru scaune. Tot el conducea adunările generale ale obștii săsești, care se țineau anual la 25 noiembrie.
După 1486, această structură a primit numele de Universitatea Săsească, o instituție autonomă durabilă, desființată abia în 1876. La adunările sale participau:
• funcționarii scăunali
• funcționarii districtuali
• delegați ai comunităților
Universitatea Săsească a fost cea mai stabilă dintre instituțiile naționale ale Transilvaniei medievale.
Sursa: Coord. Ioan Aurel Pop, Thomas Nagler, Istoria Transilvaniei, Vol. I
Comentarii
Trimiteți un comentariu