🕊️ Contextul: criza electorală din Moldova și tensiunile dintre Franța și Marea Britanie
În aprilie 1857, Napoleon al III‑lea decide să o viziteze pe regina Victoria la palatul Osborne, pe insula Wight. Întâlnirea, programată între 6 și 10 august 1857, era așteptată cu mari speranțe de ambele părți, într-un moment în care problema Principatelor Române devenise un punct sensibil al diplomației europene.
Napoleon al III‑lea era însoțit de miniștrii săi Persigny și Walewski, în timp ce regina Victoria și prințul Albert au lăsat negocierile pe seama lui Clarendon și Palmerston, arhitecții politicii externe britanice.
🗣️ Primele discuții: Napoleon al III‑lea, prințul Albert și presiunea franceză
În prima zi are loc un schimb de opinii între Napoleon al III‑lea și prințul Albert. Urmează două zile de conferințe intense (7–8 august), în care miniștrii englezi sunt informați despre fraudele electorale din Moldova.
Inițial, Londra spera că Franța nu va insista asupra anulării alegerilor, însă Napoleon al III‑lea se arată ferm și inflexibil. Clarendon notează într-o scrisoare către Stratford că împăratul este „calm și obosit”, dar hotărât să nu accepte altă soluție, pentru a nu fi „dezonorat în ochii Europei”.
🕌 Napoleon al III‑lea și problema Imperiului Otoman
Clarendon consemnează și o altă declarație surprinzătoare:
Napoleon al III‑lea era exasperat de comportamentul Porții și își exprima îndoieli privind stabilitatea Imperiului Otoman. El afirma că puterile creștine ar face bine „să-i alunge pe turci din Europa”.
Britanicii reacționează imediat, argumentând că:
• Imperiul Otoman este esențial pentru echilibrul european,
• dezintegrarea sa ar provoca un război continental.
🇬🇧 Poziția britanică la Osborne: condiții dure pentru Franța
Potrivit lui Walewski, miniștrii englezi au cerut:
• renunțarea la unirea politică a Principatelor,
• dizolvarea Comisiei internaționale de la București,
• abandonarea ideii de Divanuri ad‑hoc,
• discutarea problemei într-un Congres al Marilor Puteri.
Propunerea a fost respinsă de partea franceză.
🤝 Acordul secret de la Osborne (9 august 1857)
Înțelegerea nu a fost formalizată printr-un tratat și a fost păstrată secretă. O cunoaștem din:
• Memorandumul englez (Palmerston și Clarendon),
• scrisoarea lui Walewski către Bourqueney.
Acordul avea două puncte:
🔹 1. Punctul clar și explicit
Marea Britanie se angaja:
• să anuleze alegerile din Moldova,
• să revizuiască listele electorale conform deciziilor de la Constantinopol (30 mai 1857),
• să convingă Austria să susțină această poziție în fața Porții.
🔹 2. Punctul ambiguu
Aici versiunile diferă:
• Memorandumul englez vorbește despre garantarea suveranității sultanului și despre o organizare comună civilă și militară a Principatelor, cu guverne separate.
• Versiunea franceză subliniază renunțarea la ideea unirii desăvârșite și a domnitorului străin, dar menține obiectivul unei uniri administrative largi.
⚖️ Concesiile reciproce: cedare imediată vs. cedare viitoare
🔹 Concesia britanică (imediată)
• acceptarea anulării alegerilor falsificate,
• asumarea responsabilității de a convinge Austria și Poarta,
• acceptarea implicită a unei reforme electorale în Moldova.
🔹 Concesia franceză (viitoare)
• renunțarea la ideea unui prinț străin,
• promisiunea de a coopera la viitoarea conferință internațională.
Totuși, Franța nu renunțase la proiectul unirii definitive. Walewski spera că, dacă Divanurile ad‑hoc vor vota masiv pentru unire, opinia publică britanică va forța guvernul de la Londra să accepte soluția unionistă.
Sursa: Diana Dumitru, Marea Britanie și unirea Principatelor Române
Comentarii
Trimiteți un comentariu