Criza politică din România începutului de an 1945 s‑a desfășurat pe fundalul unor presiuni interne și externe fără precedent. Forțele democratice erau supuse unor provocări sistematice, iar Marea Britanie și Statele Unite, deși informate asupra situației, au evitat orice intervenție fermă în sprijinul României. În acest vid de protecție occidentală, Uniunea Sovietică a trecut la ofensiva decisivă pentru impunerea unui guvern favorabil intereselor sale strategice.
🛬 Sosirea lui Vîșinski și începutul presiunilor directe
La 26 februarie 1945, în România sosește Andrei Ianuarevici Vîșinski, primul locțiitor al Comisarului Poporului pentru Afacerile Externe al URSS. Pretextul oficial: „îngrijorarea” Moscovei față de situația internă, unde – susținea propaganda sovietică – „forțe reacționare” ar fi comis acte de violență și sabotaj împotriva Armatei Roșii.
În realitate, misiunea lui Vîșinski era clară: schimbarea guvernului generalului Nicolae Rădescu.
La prima audiență de la Palat, în 27 februarie, Vîșinski cere direct demiterea guvernului. Sub presiunea militară și diplomatică, cabinetul Rădescu demisionează în aceeași zi.
👑 Regele, prins între presiunea sovietică și lipsa sprijinului occidental
În audiențele din 1 și 2 martie, Vîșinski respinge toate variantele alternative propuse de rege, inclusiv un guvern condus de prințul Știrbey.
Între 2 și 6 martie, situația rămâne blocată.
• PNȚ și PNL refuză colaborarea cu Frontul Național Democrat (FND).
• Liderii lor speră, în mod nerealist, într-o intervenție britanică sau americană.
• Între timp, presiunile sovietice cresc exponențial.
⚠️ Escaladarea presiunilor: Molotov, Vinogradov și demonstrația de forță sovietică
La 5 martie, Veaceslav Molotov trimite o notă diplomatică Londrei și Washingtonului, acuzând România de instabilitate politică și justificând „intervenția” URSS pentru restabilirea ordinii.
În paralel:
• Generalul Vinogradov dezarmează unități ale armatei române din interiorul țării.
• Trupele sovietice încercuiesc Bucureștiul.
• Avioane sovietice survolează la joasă înălțime Palatul Regal, într-o demonstrație de forță fără echivoc.
Mesajul era limpede: România nu mai avea libertate de manevră.
🧩 6 martie 1945 – instalarea guvernului Petru Groza
Într-o capitală tensionată, cu mase mobilizate pe străzi și cu trupele sovietice în poziții de intimidare, Vîșinski îl telefonează regelui de la ambasada sovietică.
Nu mai exista loc pentru negocieri.
Regele este forțat să accepte formula impusă de Moscova:
• Dr. Petru Groza, lider al Frontului Plugarilor, mare proprietar agricol, prezentat ca „necomunist” și „nesocialist”, devine președinte al Consiliului de Miniștri.
• Gheorghe Tătărăscu este numit vicepreședinte și ministru de externe, pentru a conferi guvernului o aparență de continuitate și respectabilitate politică.
Instalarea guvernului Groza marchează începutul transformării României într-un stat aflat sub control sovietic, primul pas spre instaurarea regimului comunist.
Sursa: Daniel Lazăr, Curs, România în sec. XX
Comentarii
Trimiteți un comentariu