Anul 1857 reprezintă unul dintre cele mai critice momente ale istoriei moderne românești. Lupta pentru Unirea Principatelor s-a mutat de la mesele diplomatice ale Marilor Puteri direct în noroiul politic al Moldovei, transformând alegerile pentru Divanele ad-hoc într-un câmp de bătălie internațional.
1. Taberele se aliniază: Paris versus Constantinopol
După semnarea firmanului de convocare a Divanurilor, Europa s-a divizat:
Prounioniștii: Conduși de Franța lui Napoleon al III-lea, susținuți de Rusia, Prusia și Sardinia.
Antiunioniștii: Impulsionați de Poarta Otomană și Austria, cu o Mare Britanie care, inițial, a sprijinit tabăra conservatoare pentru a menține integritatea Imperiului Otoman.
2. Nicolae Vogoride și Mașinăria Fraudei în Moldova
După moartea caimacamului Teodor Balș, în martie 1857 este numit Nicolae Vogoride, un personaj total devotat Porții. Misiunea lui era simplă: un „NU” hotărât Unirii în Divanul ad-hoc al Moldovei.
Cum s-a orchestrat frauda?
Vogoride a beneficiat de un suport extern masiv pentru a falsifica listele electorale:
Corupție: Jumătate de milion de ducați (300.000 de la bănci austriece, 200.000 de la mănăstiri grecești) pentru a mitui alegătorii.
Intimidare: Cluburile unioniste au fost interzise, iar ziarele pro-Unire au fost închise.
Falsificarea listelor: Consulul austriac la Iași, Gödel Lannoy, a participat personal la rectificarea listelor pentru a exclude alegătorii unioniști.
3. Confruntarea Comisarilor Europeni la Iași
În aprilie 1857, Comisia Europeană de informare s-a deplasat la Iași pentru a verifica neregulile. Orașul a devenit o scenă a disputelor aprinse:
Comisarii francez, sard și prusac au atacat vehement abuzurile lui Vogoride.
Comisarul austriac și cel turc au oferit suport necondiționat caimacamului.
Reprezentantul englez a oscilat, însă în final a urmat linia antiunionistă a guvernului său, sprijinind menținerea miniștrilor corupți (precum Costin Catargiu).
4. Alegerile falsificate și Ultimatumul celor Patru Puteri
Alegerile din Moldova (19-25 iulie 1857) au rezultat, previzibil, într-o victorie a antiunioniștilor. Totuși, legitimitatea lor era nulă:
Din 140 de preoți înscriși, au votat doar 8.
În Iași, sub jumătate din marii proprietari s-au prezentat la urne.
Reacția internațională a fost explozivă. Franța, Rusia, Prusia și Sardinia au cerut anularea alegerilor. Britanicii, prin lordul Clarendon, au încercat să tergiverseze procesul, propunând o conferință care să nu suspende convoarea Divanelor. Tensiunea a ajuns la cote maxime, amenințând cu ruperea relațiilor diplomatice și chiar cu un nou război european.
5. Salvarea: Acordul de la Osborne
Blocajul părea total până la întâlnirea istorică dintre Regina Victoria și Napoleon al III-lea la Osborne. Într-un gest de compromis menit să salveze pacea:
Anglia a acceptat anularea alegerilor falsificate din Moldova.
Franța a renunțat la ideea de a impune un principe străin, acceptând o uniune administrativă mai slabă.
Acest compromis a permis reluarea alegerilor, care de data aceasta vor aduce o victorie zdrobitoare partidei unioniste, pavând drumul către dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza.
Sursa: Diana Dumitru, Marea Britanie și unirea Principatelor Române
Comentarii
Trimiteți un comentariu