🏰 1. Ambițiile Austriei în Principatele Române
Austria și-a manifestat în repetate rânduri intenția de a-și extinde influența economică și politică asupra Principatelor Române. Războiul Crimeii i-a oferit o oportunitate unică: control militar direct asupra teritoriilor românești și acces la Dunărea de Jos, un obiectiv strategic major.
Pentru Imperiul Habsburgic, Dunărea era o arteră vitală de comunicare cu Orientul. Stăpânirea gurilor Dunării ar fi însemnat:
• acces direct la Marea Neagră,
• deschidere către Asia,
• controlul comerțului dunărean,
• consolidarea influenței economice în regiune.
Dar acest plan nu putea fi realizat fără o influență covârșitoare asupra Principatelor, care se aflau exact pe traseul spre gurile Dunării.
🕊️ 2. Congresul de la Paris (1856) și problema evacuării trupelor austriece
Încă din primele ședințe ale Congresului de Pace de la Paris, una dintre temele centrale a fost evacuarea trupelor austriece din Principate. Stabilirea unui termen clar era complicată, deoarece depindea de:
• delimitarea noii frontiere dintre Rusia și Moldova,
• retrocedarea unei părți din Basarabia,
• retragerea trupelor ruse,
• plecarea flotei britanice din Bosfor,
• retragerea garnizoanelor otomane din Țara Românească.
Până la finalizarea acestor etape, Austria își menținea trupele în Principate.
🇷🇴 3. Reacția societății românești: ocupația austriacă – obstacol în calea unirii
Prelungirea ocupației austriece provoca neliniște profundă în societatea românească. Plecarea trupelor era asociată cu:
• posibilitatea exprimării libere a românilor,
• organizarea Divanelor ad‑hoc,
• votarea unirii.
Austria era cel mai consecvent adversar al formării statului național român. Motivele sale:
• teama de destabilizare internă,
• riscul ca românii din Transilvania să fie inspirați de unirea Principatelor,
• dorința de a controla proiectele economice din zonă (căi ferate, concesiuni bancare),
• necesitatea menținerii unei influențe politice puternice în regiune.
În acest context, Viena găsea „neplăcută” ideea de a părăsi Principatele înainte de alegerile din Divanele ad‑hoc, sperând că prezența armatei sale ar putea împiedica un vot favorabil unirii.
🇬🇧 4. Interesele Marii Britanii: o barieră împotriva Rusiei și Austriei
Interesele britanice se opuneau categoric extinderii influenței austriece. Pentru Londra:
• Dunărea era o rută alternativă spre posesiunile asiatice,
• piața românească devenea tot mai atractivă,
• era necesară o barieră politică împotriva Rusiei și Austriei.
Datele comerciale confirmau interesul britanic: în 1851, importurile de grâne prin Brăila și Galați reprezentau 6,49% din totalul importurilor britanice, apropiindu-se de cele provenite din porturile rusești (7,92%).
🛡️ 5. Decizia Marilor Puteri: evacuarea trupelor străine
Marile Puteri au decis:
• evacuarea imediată a trupelor de ocupație după schimbul de ratificări,
• un termen maxim de șase luni pentru retragere,
• sosirea Comisiei Europene în Principate numai după încetarea ocupației.
Austria a încercat să răspândească ideea că plecarea trupelor sale ar destabiliza Principatele și Europa. Însă aceste argumente nu au convins.
📝 6. Reacțiile diplomatice: Anglia și Prusia demontează pretextele Austriei
🔹 Samuel Gardner (consul britanic la Iași)
Într-o scrisoare către Clarendon (24 aprilie 1856), Gardner relatează discuția cu generalul austriac Paar, care încerca să justifice menținerea trupelor.
🔹 Meusebach (consul general prusac)
Într-o scrisoare către ministrul Manteuffel (15 aprilie 1856), Meusebach demască intențiile reale ale Austriei:
• ambiția de a controla Principatele,
• dorința de a împiedica stabilirea unor influențe străine,
• păstrarea opțiunii de anexare în cazul unei crize interne.
🕊️ 7. Evacuarea finală și pregătirea unirii
În ciuda presiunilor, Austria nu a reușit să-și impună punctul de vedere. Franța și Anglia au cerut insistent retragerea trupelor pentru a permite organizarea alegerilor în Divanele ad‑hoc.
Austria a încercat măcar să mențină trupele otomane în Principate, dar fără succes. În lipsa sprijinului extern, Viena a fost obligată să respecte deciziile Marilor Puteri.
La sfârșitul lunii martie 1857, presa românească și europeană anunța evacuarea ultimelor trupe austriece și otomane din București, deschizând drumul către procesul unirii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu