Sursa foto: commons.wikimedia.org
Conferința de la Ialta din februarie 1945 a reunit „cei trei mari” – SUA, Marea Britanie și URSS – pentru a decide soarta Germaniei, a Europei eliberate și a lumii postbelice. Află principalele hotărâri, controverse și consecințe geopolitice ale întâlnirii.
Conferința de la Ialta – momentul decisiv al sfârșitului celui de‑al Doilea Război Mondial
Între 2 și 12 februarie 1945, liderii celor trei mari puteri aliate – Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică – s-au întâlnit pentru a doua oară în cadrul unei conferințe istorice. Însoțiți fiecare de câte cinci oficiali de rang înalt, Franklin D. Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Stalin au stabilit direcțiile politice, militare și teritoriale care aveau să modeleze ordinea mondială pentru următoarele decenii.
H2: Obiectivele principale ale Conferinței de la Ialta
H3: Înfrângerea Germaniei și scurtarea războiului
Prioritatea absolută a conferinței a fost coordonarea operațiunilor militare pentru a grăbi capitularea Germaniei. Aliații urmăreau:
• sincronizarea atacurilor pe fronturile din Cehoslovacia, Austria și Germania;
• reducerea rezistenței Wehrmachtului;
• accelerarea sfârșitului războiului în Europa.
H3: Capitularea necondiționată a Germaniei
Liderii au confirmat că Germania urma să capituleze fără condiții, iar după înfrângere teritoriul ei avea să fie împărțit în zone de ocupație.
H2: Reparațiile de război și responsabilitatea Germaniei
Una dintre cele mai sensibile teme a fost stabilirea reparațiilor. S-a decis ca Germania să plătească:
• 20 miliarde de dolari (la valoarea din 1938),
• dintre care 50% reveneau URSS, țara cu cele mai mari pierderi umane și materiale.
H2: Organizarea păcii mondiale – Națiunile Unite
H3: Declarația Națiunilor Unite
Conferința a stabilit:
• lista statelor fondatoare ale ONU;
• principiile de funcționare ale organizației;
• data convocării Conferinței de la San Francisco (aprilie 1945).
Scopul era crearea unui sistem internațional capabil să prevină viitoare conflicte majore.
H2: Europa eliberată – reconstrucție și reorganizare politică
H3: Declarația privind Europa eliberată
Documentul prevedea:
• reconstrucția statelor europene devastate;
• organizarea de guverne democratice;
• respectarea dreptului popoarelor la autodeterminare.
În practică, aplicarea acestor principii a generat tensiuni majore, mai ales în Europa de Est.
H2: Criminalii de război – justiție internațională
S-a stabilit ca toți criminalii de război naziști să fie judecați în statele unde au comis atrocitățile, principiu care a stat la baza Tribunalelor de la Nürnberg.
H2: Problema Poloniei – cea mai controversată temă
Polonia a fost subiectul cel mai disputat. Aliații au discutat:
• recunoașterea guvernului provizoriu pro-sovietic;
• organizarea de alegeri libere;
• stabilirea noilor granițe (linia Curzon în est și compensări teritoriale în vest).
Deciziile au generat tensiuni între Churchill și Stalin, marcând începutul divizării Europei.
H2: URSS și războiul din Pacific
Uniunea Sovietică s-a angajat să intre în război împotriva Japoniei, în schimbul unor compensații teritoriale:
• revenirea la granițele Rusiei țariste dinaintea războiului ruso‑japonez (1904–1905);
• anexarea jumătății sudice a Insulei Sahalin;
• preluarea arhipelagului Kurile.
H2: Situația din Iran
Aliații au discutat:
• retragerea trupelor britanice și sovietice;
• accesul la resursele petroliere iraniene;
• garantarea independenței Iranului.
H2: Iugoslavia și alte probleme teritoriale
H3: Acordul Tito–Šubašić
Conferința a recunoscut acordul dintre liderul partizanilor iugoslavi, Tito, și premierul guvernului iugoslav în exil, Šubašić, privind formarea unui guvern unificat.
H3: Alte chestiuni discutate
Au fost analizate și:
• granițele austro‑iugoslave, italo‑iugoslave și bulgaro‑iugoslave;
• revendicările Greciei asupra Bulgariei;
• situația instalațiilor petroliere din România.
Concluzie: Ialta – începutul lumii bipolare
Conferința de la Ialta a stabilit liniile directoare ale ordinii mondiale postbelice. Deși a urmărit pacea și cooperarea, multe dintre deciziile sale au contribuit la împărțirea Europei în două sfere de influență, marcând începutul Războiului Rece.
Sursa: Ioan Chiper, Curs Istorie Contemporana Universala
Comentarii
Trimiteți un comentariu