Cultura ceramicii liniare (Linearbandkeramik – LBK) marchează debutul neoliticului în Europa Centrală și parțial Occidentală. Răspândită din zona Starčevo‑Criș până în Belgia, Olanda și vestul Ucrainei, această cultură a influențat decisiv formarea comunităților eneolitice timpurii din România, precum Boian, Turdaș, Iclod și Precucuteni.
Cultura ceramicii liniare – o civilizație fondatoare a neoliticului european
Cultura ceramicii liniare, denumită astfel după decorul de linii incizate dispuse în benzi, reprezintă una dintre cele mai importante manifestări ale neoliticului timpuriu. Ea marchează începutul agriculturii, al sedentarizării și al unei noi organizări sociale în mare parte din Europa Centrală și, parțial, Occidentală.
Originea culturii ceramicii liniare
Această cultură s-a format inițial la limita nord‑vestică a culturii Starčevo‑Criș, în zona de contact dintre comunitățile balcano‑dunărene și cele central‑europene.
De aici, purtătorii culturii s-au extins rapid pe o vastă regiune de loess, cu soluri fertile, cuprinsă între:
• Marea Nordului (Belgia, Olanda),
• bazinul Bugului Sudic (vestul Ucrainei).
Această expansiune rapidă este una dintre cele mai spectaculoase din preistoria europeană.
Răspândirea în spațiul românesc
În faza sa a doua, cunoscută sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale, comunitățile LBK au pătruns și în estul României:
• Moldova,
• Podișul Transilvaniei,
• până la Munții Apuseni.
Decorul „cu capete de note muzicale”
Acest stil ceramic se remarcă prin:
• linii incizate dispuse ca un portativ,
• alveole care întrerup liniile, creând un efect vizual specific.
Este una dintre cele mai elegante și recognoscibile forme de decor neolitic european.
Uneltele caracteristice – toporul „calapod”
Purtătorii culturii ceramicii liniare foloseau o unealtă specifică:
• toporul de piatră în formă de calapod,
• cu o față perfect dreaptă și cealaltă puternic bombată.
Această formă reprezintă o evoluție a topoarelor de tip teslă din cultura Starčevo‑Criș și reflectă adaptarea la activitățile agricole și de construcție.
Rolul culturii ceramicii liniare în formarea eneoliticului timpuriu
Comunitățile LBK au intrat în sinteză cu purtătorii culturilor celui de‑al doilea mare val sudic:
• Vinča,
• Dudești.
Această interacțiune a generat culturile eneolitice timpurii din spațiul românesc:
• Boian,
• Turdaș,
• Iclod,
• Precucuteni.
Astfel, cultura ceramicii liniare nu a fost doar un fenomen de expansiune, ci și un factor esențial în nașterea unor noi civilizații preistorice.
Concluzie
Cultura ceramicii liniare reprezintă fundamentul neoliticului european. Prin extinderea sa masivă, tehnicile ceramice inovatoare și interacțiunile culturale complexe, ea a contribuit decisiv la formarea comunităților eneolitice din România și din întreaga Europă Centrală.
Sursa: Nelu Zugravu, Civilizatii preistorice si antice pe teritoriul Romaniei
Comentarii
Trimiteți un comentariu