Un moment decisiv înainte de intrarea României în Primul Război Mondial
La 11 martie 1915, regele Ferdinand I sancționează și promulgă, prin Înaltul Decret nr. 708, Legea privind Serviciul sanitar al armatei. Inițiativa aparținea lui Ion I. C. Brătianu, prim‑ministru și ministru de Război, iar adoptarea în Parlament a fost aproape unanimă:
• 49 de voturi pentru în Senat (11 februarie 1915),
• 67 pentru și 3 împotrivă în Adunarea Deputaților.
Noua lege, alcătuită din 9 articole, reprezenta primul cadru legislativ modern dedicat exclusiv organizării sanitare militare.
🧭 Structura legii: mobilizare, personal, drepturi
🔹 Articolele 1–4
Stabileau principiile generale de mobilizare, încadrare și obligații pentru personalul sanitar militar.
🔹 Articolele 5–7
Reglementau drepturile bănești: salarii, pensii, prime de echipare.
Diferențele salariale erau semnificative:
• 40 lei pentru un sanitar clasa a II‑a,
• 650 lei pentru un medic‑șef.
📜 Regulamentul de aplicare (26 mai 1915)
Prin Înaltul Decret nr. 1475, este adoptat regulamentul legii, cu 20 de articole și anexe (registre, formulare).
Articolul 1 introducea o obligație strictă:
• medicii și personalul sanitar sub 65 de ani, neînscriși în controalele armatei, trebuiau să trimită în 8 zile (sau 30, dacă se aflau în străinătate) o declarație către Ministerul de Război – Direcția a 6‑a Sanitară.
Aceasta includea date personale, profesionale și istoricul serviciului militar.
🏥 Comitetul Central Sanitar – creierul organizării sanitare (mai 1915)
Primăvara anului 1915 marchează înființarea Comitetului Central Sanitar, organism însărcinat cu:
• pregătirea sanitară a teritoriului național,
• organizarea rețelei medicale în caz de mobilizare,
• coordonarea celor 43 de comitete regionale de acțiune.
Comitetul colabora direct cu Direcția 6 Sanitară și cu Serviciul de Stat Major, fiind o verigă esențială în pregătirea României pentru un război devenit iminent.
Spitalele erau clasificate după profil:
• chirurgicale (chirurgie mare/mică),
• boli interne,
• boli mintale și nervoase,
• boli contagioase,
• spitale pentru contagioși.
În centrele mici, o singură unitate putea acoperi mai multe specializări.
🩺 Organizarea Serviciului sanitar militar
Structura era împărțită în două zone:
🟥 1. Zona operațiilor
Includea:
• pachetul individual de pansamente,
• serviciile sanitare ale micilor unități (brancardieri),
• serviciile sanitare ale corpurilor de trupă (medic + trăsură de ambulanță),
• serviciile sanitare ale marilor unități.
Exemple de dotări:
• Brigada mixtă: 5 ambulanțe + 2 furgoane ambulanțe
• Divizia (2 brigăzi):
• 1 ambulanță divizionară (2 secții)
• 10 ambulanțe
• 4 furgoane
• 212 brancardieri + 10 trăsuri pentru răniți
• Corpul de armată:
• 1 spital mobil (4 secții)
• 20 ambulanțe
• 8 furgoane ambulanțe
🟦 2. Zona etapelor
Aici se aflau doar marile unități și Marele Cartier General.
Dotări tipice:
• Divizie (2 brigăzi):
• 1 semi‑spital de evacuare
• 1 secție de automobile (1 automobil, 15 port‑brancarde, 5 autocamionete)
• Corpul de armată:
• 1 spital de etapă
• 1 spital de evacuare cu convoi auto (5 automobile, 50 port‑brancarde, 10 autocamionete)
• 1 spital pentru contagioși
• 2 infirmerii de gară
• 1 depozit sanitar (1 automobil + 2 trăsuri permanente)
• Armata:
• 1 spital de convalescență
• Marele Cartier General:
• Comandamentul General al Etapelor
• 10 trenuri sanitare permanente
• 12 trenuri sanitare semi‑permanente
Sursa: Stoica Leontin, Serviciul sanitar al armatei romane in perioada 1914 - 1919
Comentarii
Trimiteți un comentariu