Crearea Băncii Naționale a României în 1880 a declanșat modernizarea sistemului bancar românesc. Apariția băncilor cu capital autohton și străin, extinderea instituțiilor de credit în Transilvania și începuturile capitalului financiar au transformat economia românească înainte de Primul Război Mondial.
Banca Națională a României – începutul modernizării financiare (1880)
Înființarea Băncii Naționale a României (B.N.R.) în 1880 a reprezentat un moment decisiv în organizarea și dezvoltarea sistemului de credit al țării. Instituția a primit:
• privilegiul de a emite moneda națională,
• dreptul de a efectua operațiuni de scont, credit, cumpărare și vânzare de valori,
• posibilitatea de a‑și extinde activitatea prin agenții în principalele orașe.
Capitalul inițial al B.N.R. a fost de 12.000.000 lei, din care:
• o treime aparținea statului,
• două treimi unui grup privat apropiat Partidului Național Liberal.
Până în 1900, cu sprijinul B.N.R., au apărut 24 de noi bănci, multe dintre ele cu capital românesc.
Băncile românești apărute după 1880
Printre cele mai importante instituții de credit cu capital autohton se numără:
• Banca Agricolă (1894),
• Banca de Scont din București (1890),
• Banca Comerțului din Craiova (1898),
• Banca Creditului Agricol (1892),
• Banca Românească (1910).
Aceste bănci au contribuit la dezvoltarea economiei rurale și urbane, la finanțarea comerțului și la consolidarea capitalului românesc.
Apariția marilor bănci cu capital străin
În aceeași perioadă, pe piața românească au pătruns și instituții financiare cu capital extern:
• Banca Generală Română – capital german (1894),
• Banca Marmorosch Blank – capital mixt (1846, reorganizată în 1905),
• Banca Comercială Română – capital francez, belgian și român (1906).
Aceste bănci au adus metode moderne de creditare și au contribuit la integrarea economiei românești în circuitul financiar european.
Concentrarea bancară și începuturile capitalului financiar
La începutul secolului XX se observă:
• centralizarea și concentrarea băncilor în sindicate bancare,
• primele forme de fuziune între capitalul bancar și cel industrial,
• apariția timidă a capitalului financiar.
Aceste procese se aflau însă la început și nu vizau exportul de capital, ci consolidarea pieței interne.
Evoluția sistemului bancar în Transilvania
După înființarea băncilor „Albina” (Sibiu, 1871) și „Aurora” (Năsăud, 1873), dezvoltarea instituțiilor de credit românești a stagnat timp de un deceniu, din cauza crizei economice din 1873, care a afectat întreaga monarhie austro‑ungară.
Relansarea după 1883
Odată cu apariția Băncii „Furnica” din Făgăraș, procesul de înființare a băncilor românești s-a accelerat:
• 1888 – 28 de bănci,
• 1895 – 52 de bănci,
• 1898 – 75 de bănci,
• 1914 – aproximativ 150 de bănci românești.
Băncile românești importante din Transilvania
• „Timișana” – Timișoara
• „Ardeleana” – Orăștie (1885)
• „Economul” – Cluj
• „Patria” – Blaj (1886)
• „Victoria” – Arad
• „Silvania” – Șimleul Silvaniei (1887)
• „Bihoreana” – Oradea (1898)
În comitatul Bihor au apărut și:
„Zărăndeana” – Băița (1898), „Șoimul” – Vașcău (1905), „Drăganul” – Beiuș (1908), „Vulturul” – Tășnad (1908), „Luncana” – Marghita (1910).
Modelul „Albina” și limitele capitalului românesc
Banca „Albina” a devenit modelul de organizare pentru toate băncile românești din Transilvania. Operațiunile lor includeau:
• scont comercial,
• lombard,
• credite ipotecare,
• credite fixe cu garanție imobiliară,
• conturi curente,
• depuneri spre fructificare.
Totuși, capitalul românesc reprezenta doar 15–20% din capitalul bancar total al regiunii, fiind depășit de cel german, maghiar și evreiesc. În plus, statul dualist a impus numeroase obstacole băncilor românești.
Rolul lor social și economic
Deși modeste ca forță financiară, băncile românești au avut un rol esențial:
• au sprijinit dezvoltarea burgheziei române,
• au facilitat transferul proprietăților funciare din mâna nobilimii maghiare către români,
• au contribuit la consolidarea identității economice a comunităților românești.
Concluzie
Perioada 1880–1914 marchează nașterea și consolidarea sistemului bancar românesc, atât în Vechiul Regat, cât și în Transilvania. Băncile românești au jucat un rol crucial în modernizarea economiei, în emanciparea burgheziei române și în pregătirea terenului pentru dezvoltările economice ale secolului XX.
Sursa: Marcu, N., Puia, I.,Istoria economica
Comentarii
Trimiteți un comentariu