România și neutralitatea din 1939

România a intrat în cel de‑al Doilea Război Mondial într‑o poziție extrem de delicată, prinsă între presiunile marilor puteri și obligațiile sale internaționale. În fața declanșării conflictului european, statul român a ales neutralitatea, considerată singura soluție realistă pentru menținerea securității naționale și a integrității teritoriale.

🕊️ Proclamarea neutralității (septembrie 1939)

După atacarea Poloniei de către Germania la 1 septembrie 1939 și declarațiile de război ale Marii Britanii și Franței (3 septembrie), România a decis să adopte o atitudine pașnică, menită să o țină departe de conflict. La 6 septembrie 1939, regele Carol al II‑lea a convocat Consiliul de Coroană, care a aprobat în unanimitate:

• măsurile guvernului pentru apărarea frontierelor

• respectarea strictă a regulilor neutralității

• continuarea unei politici externe prudente

Neutralitatea nu încălca obligațiile internaționale ale României: alianța cu Polonia din 1921 se aplica doar în cazul unui atac sovietic asupra granițelor răsăritene, nu în cazul agresiunii germane.

Sprijinul acordat Poloniei: solidaritate în ciuda presiunilor

Deși neutră, România a adoptat o atitudine favorabilă victimelor agresiunii, în special Poloniei. În ciuda protestelor Germaniei și U.R.S.S., România:

• a permis tranzitul de armament către armata poloneză

• a deschis granițele pentru zeci de mii de refugiați civili și militari

• a primit autoritățile poloneze evacuate, inclusiv:

• președintele Ignacy Mościcki

• mareșalul Edward Rydz‑Śmigły

• ministrul de externe Józef Beck

• a facilitat transportul tezaurului polonez spre Anglia prin portul Constanța

Conform Convenției de la Haga (1907), militarii polonezi au fost dezarmați și internați, dar România a refuzat cererea Germaniei de a reține bărbații polonezi între 18–50 de ani, considerând-o ilegală.

🕊️ Inițiative diplomatice pentru menținerea păcii

În limitele neutralității, România a încercat să contribuie la:

• reducerea tensiunilor internaționale

• prevenirea extinderii războiului în sud‑estul Europei

• consolidarea cooperării regionale

Guvernul român a urmărit îmbunătățirea relațiilor cu statele vecine prin:

• pacte de neagresiune

• proiecte de alianțe defensive

🔸 Proiectul „Blocului Neutrilor” (30 octombrie 1939)

România a propus formarea unui bloc al statelor neutre, alcătuit din:

• România

• Turcia

• Iugoslavia

• Grecia

• Bulgaria

• Ungaria

• Italia

Principiile blocului:

• neutralitate comună

• neagresiune între membri

• sprijin mutual în caz de agresiune

• coordonare diplomatică

• colaborare economică

Proiectul a fost susținut de țările Înțelegerii Balcanice și de Marea Britanie, iar Franța l-a privit cu rezerve, temându-se de influența Italiei.

❌ De ce a eșuat Blocul Neutrilor?

Inițiativa românească nu a reușit din cauza opoziției ferme a:

• Germaniei, care urmărea controlul regiunii

• Italiei, aliată cu Berlinul

• U.R.S.S., interesată de extinderea influenței în estul Europei

Astfel, România nu a reușit să mențină sud‑estul Europei în afara conflictului, iar neutralitatea sa avea să fie spulberată în 1940, odată cu pierderile teritoriale succesive.

 Sursa: Stefan Lache, Romania in contextul relatiilor internationale 1938 - 1945