Cultura Wietenberg reprezintă una dintre cele mai spectaculoase și mai complexe manifestări ale epocii bronzului din Transilvania. Denumirea provine de la Dealul Turcului, lângă Sighișoara (județul Mureș), unde au fost identificate primele vestigii definitorii. De aici, cultura s‑a răspândit în bazinul mijlociu al Mureșului, extinzându‑se spre sud‑vestul Transilvaniei și intrând în contact, spre nord‑vest, cu cultura Otomani, iar spre sud‑est cu cultura Tei.
🧬 Originea culturii Wietenberg
Geneza culturii este încă dezbătută, însă majoritatea cercetătorilor consideră că ea s‑a format pe un substrat local alcătuit din:
• cultura Coțofeni
• Glina III – Schneckenberg
• elemente ceramice striate de tip Jigodin
Acestui fond i s‑au adăugat influențe ale culturilor:
• Tei
• Monteoru
• Otomani
Cultura Wietenberg evoluează în trei faze, iar sfârșitul ei este asociat cu pătrunderea comunităților de tip Noua în spațiul intracarpatic.
🐄 Economie și habitat
Economia comunităților Wietenberg se baza în principal pe:
• creșterea vitelor
• agricultură (cu rol secundar, dar important)
Așezările sunt stabile, amplasate în general pe înălțimi strategice, iar cercetările arheologice au identificat peste 300 de situri în Transilvania. Inventarul lor este extrem de bogat:
• unelte și arme din piatră și silex
• numeroase obiecte din bronz, în special arme
Aceste descoperiri confirmă existența unui centru metalurgic carpatic de mare importanță și un pronunțat caracter războinic al comunităților.
Armele – săbii, topoare cu disc, pumnale – sunt adesea decorate cu motive geometrice spiralice, asociate cu culte uraniene și solare. În aria culturii au fost descoperite și obiecte de aur, precum topoare votive și podoabe, exemplul celebru fiind tezaurul de la Țufalău (Covasna).
🏺 Ceramica Wietenberg
Ceramica se remarcă prin:
• diversitate de forme
• cești cu una sau două torți
• străchini cu buza curbată
• decoruri bogate, incizate sau pictate
Acest repertoriu ceramic complex reflectă atât rafinamentul artistic, cât și simbolismul spiritual al comunităților.
☀️ Viața spirituală și manifestările religioase
Decorurile ceramice – discuri solare, spirale alergătoare, cruci înscrise în cercuri – sugerează legături cu lumea miceniană și indică existența unor credințe elaborate.
Descoperirea unor măsuțe‑altar la:
• Dealul Turcului (sit eponim)
• Oarța de Sus (Maramureș)
confirmă prezența unor ritualuri religioase și a unui sistem simbolic bine dezvoltat.
⚱️ Ritual funerar
Ritul funerar dominant este incinerația, dar există și cazuri rare de înhumație, precum la:
• Pianu de Jos (Alba)
• Bistrița
Această dualitate indică o diversitate de practici și influențe culturale.
Sursa: Ovidiu Cotoi, Curs Istoria veche a Romaniei
Comentarii
Trimiteți un comentariu