Dezvoltarea târgurilor din Moldova medievală reflectă dinamica drumurilor comerciale, a vadurilor de trecere și a politicilor domnești. Multe dintre aceste aşezări au apărut ca locuri de popas, puncte vamale sau centre de schimb, iar doar o parte au evoluat în orașe propriu‑zise.
🌄 Târgurile din nordul Moldovei
Călătorii străini menționează numeroase aşezări din nord, aproape de hotarul cu Polonia. În lista de la Kiev apare cetatea de la Ţeţina, situată în teritoriul Şepeniţului, semn al importanței sale strategice.
🏘️ Coţmani
Un alt târg local probabil a fost Coţmani, unde toponimia sugerează prezența unei comunități săsești. Denumirea trimite la instituția germană a administratorului bunurilor bisericești – întâlnită și în Transilvania sau Ţara Românească.
🌊 Târgurile de pe Prut – vaduri, popasuri și puncte vamale
Pe cursul Prutului, la vadurile de trecere, s-au format târguri ce deserveau caravanele și comunitățile locale. Majoritatea aveau aspect rural, dar unele au fost ridicate la rang de oraș.
📍 Exemple importante:
1. Şerbanca – numit „orăşel” în Cronica moldo‑polonă (1518); nu a evoluat în oraș.
2. Tărăsăuţi – oraș doar în sec. XVI – începutul sec. XVII; în 1634 era deja sat.
3. Ştefăneşti – devine oraș în a doua jumătate a sec. XV – începutul sec. XVI; punct de trecere spre Soroca.
4. Ţuţora – aproape de Iași; oraș temporar în a doua parte a sec. XVI.
5. Târgul Săratei – dispărut în sec. XV din cauza atacurilor tătare și a concurenței Huși–Fălciu; ulterior dăruit unui boier.
6. Fălciu – devine oraș după reorganizarea administrativă care a creat ținutul Fălciu.
7. Reni – la gura Prutului în Dunăre; oraș din sec. XVI.
⚓ Galați – de la târg pescăresc la oraș-port
În secolul al XV‑lea, Galațiul era doar un mic centru pescăresc. Transformarea sa într-un oraș are loc probabil după 1484, când otomanii ocupă cetățile moldovenești de la mare și Dunăre, iar rolul Galațiului în comerțul fluvial crește rapid.
🏰 Cioburciu – târg nou creat după pierderea Cetății Albe
După cucerirea Cetății Albe de către otomani (1484), Ștefan cel Mare încurajează dezvoltarea unui târg la Cioburciu, pe Nistrul inferior. Aici se stabilește un grup de unguri, care rămân până târziu, în secolul al XVIII‑lea.
🧭 De ce unele târguri nu au devenit orașe
Pe măsură ce domnii Moldovei își extind teritoriile, multe dintre aceste aşezări devin posesiuni domnești. Totuși:
• nu toate sunt transformate în orașe;
• unele sunt dăruite boierilor, ceea ce oprește procesul de urbanizare;
• locuitorii își pierd libertatea, iar drepturile lor juridice devin limitate;
• chiar dacă puteau practica negoțul sau meșteșugurile, nu mai aveau cadrul legal necesar pentru dezvoltare urbană.
Sursa: Laurentiu Radvan, Orasele din Tarile Romane in evul mediu (sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea)
Comentarii
Trimiteți un comentariu