Codul lui Ștefan Werbőczi (Tripartitum)

                                                        Sursa foto: commons.wikimedia.org

Codul juridic cunoscut sub numele de Tripartitum poartă numele autorului său, Ștefan Werbőczi, care în anul 1517, la ordinul nobilimii maghiare, a tipărit la Viena această amplă operă legislativă. Deși nu a devenit niciodată lege oficială, Tripartitum a exercitat o influență profundă asupra practicii judiciare din Regatul Ungariei și Transilvania timp de secole.

Lucrarea, redactată cu numeroase trimiteri la dreptul roman, este structurată în trei părți principale, precedate de o introducere ce expune principiile fundamentale ale dreptului. Cele trei secțiuni tratează:

• dreptul persoanelor,

• dreptul bunurilor,

• dreptul acțiunilor,

ultima parte incluzând și reglementări privind drepturile și obiceiurile locale.

Dreptul persoanelor – o viziune profund inegalitară

Tripartitum consfințește o serie de inegalități juridice, reflectând structura socială a epocii. Nobilimea laică și cea ecleziastică beneficiau de cele mai extinse drepturi, în timp ce majoritatea populației era lipsită de privilegii. Codul împarte societatea în două categorii fundamentale:

• nobilimea, minoritate privilegiată;

• plebea (plebs), formată din masele lipsite de drepturi.

În Transilvania, românii sunt asimilați străinilor, ceea ce le reducea considerabil statutul juridic. Regele, nobilii și clerul dețineau cele mai mari averi și se bucurau de imunități care le consolidau poziția social‑politică.

Țărănimea – între dependență și obligații fiscale

Capacitatea juridică a țărănimii libere era sever limitată, fiind subordonată autorității statului. Tripartitum introduce măsuri dure împotriva țăranilor:

• legarea de glie (glebae adstricta),

• condamnarea la iobăgie totală și perpetuă (mera et perpetua servitute),

• creșterea robotelor la o zi pe săptămână,

• stabilirea dijmei la a noua parte din produse,

• impunerea darurilor obligatorii în animale mici și păsări,

• o taxă în bani de 100 de denari pe gospodărie,

• un bir anual de 1–2 florini,

• extinderea dijmei bisericești la toate produsele gospodărești.

Aceste prevederi reflectă consolidarea unui sistem feudal rigid, în care țărănimea era supusă unei presiuni economice și juridice constante.

Recepția și transformările Tripartitum

Deși Codul lui Werbőczi nu a fost niciodată promulgat oficial – nefiind investit cu sigiliul mare al Regatului și nefiind transmis comitatelor pentru aplicare – el a fost folosit pe scară largă de instanțele de judecată. Influența sa este confirmată de faptul că, în 1553, juristul Martin Bodenarius, profesor de drept la Viena, a propus o restructurare a lucrării. Aceasta a fost reorganizată în patru părți, sub numele de Quatropartitum, continuând să circule și să fie utilizată în practică.

Sursa: Ion Negru, Istoria dreptului romanesc