Orașele Moldovei medievale au avut, încă de la începuturile lor, un caracter profund multi‑etnic. Alături de populația românească, aici s‑au stabilit germani, unguri, armeni, ruteni („ruși”) și, mai târziu, greci și evrei. Între secolele XIV–XVI, aceste centre urbane nu erau omogene nici etnic, nici religios, semănând cu orașele din Rutenia, unde comunitățile autohtone erau adesea depășite numeric de coloniștii germani, polonezi, armeni, evrei sau tătari.
Germanii (sașii) – specialiștii necesari domniei
Încă înainte de 1404, călătorul Ioan de Sultanieh nota prezența numeroasă a germanilor în Moldova. Ei se aflau în orașe precum Siret, Suceava, Neamț, Roman, Hârlău și Cotnari. Sașii au colaborat strâns cu domnii Moldovei, fiind apreciați pentru educația lor și pentru cunoașterea limbilor latină și germană. Unii istorici, precum Olgierd Górka, au sugerat că Hărman, pârcălabul Cetății Albe și omul de încredere al lui Ștefan cel Mare, ar fi fost sas și posibil autor al Cronicii moldo‑germane, deși ipoteza nu este unanim acceptată.
Ungurii – comunități vechi și noi
Ungurii s‑au stabilit în special în zona centrală și sud‑vestică a Moldovei. Cei din Trotuș, Adjud și Bacău par a fi mai vechi, probabil din perioada în care regiunea s‑a aflat sub influența regatului Ungariei în secolul al XIV‑lea. Ungurii din Hârlău, Cotnari, Iași și Huși au sosit mai târziu, sprijiniți de domnii Moldovei.
Episcopiile catolice – garanția identității religioase
Pentru comunitățile catolice, identitatea confesională era esențială. Domnii Moldovei au permis sașilor și ungurilor să își organizeze episcopii proprii:
• Milcovia (1347) – sudul Moldovei
• Siret (1371) și Baia (cca. 1413–1420) – nordul Moldovei
• Bacău (cca. 1391–1392) – centru, singura episcopie care supraviețuiește Evului Mediu
Armenii – comercianți privilegiați, dar cu restricții
Armenii aveau un statut asemănător cu cel din Țara Românească: puteau deține proprietăți în orașe, dar nu puteau avea moșii, cu excepția viilor. În 1384, fiind deja numeroși, Petru I i‑a organizat sub autoritatea episcopului armean din Liov.
Rutenii („rușii”) – comunități comerciale în nord
În orașele nordice, precum Suceava, existau comunități de ruteni, probabil comercianți. Ei aveau biserică, preot și uliță proprie, ceea ce indică un cartier distinct, deși nu este clar dacă aveau și un reprezentant oficial, precum sașii sau armenii.
Transformările etnice din secolele XVII–XVIII
Deși orașele devin treptat majoritar românești, comunitățile minoritare – armeni, unguri, germani – continuă să existe până în secolul al XVIII‑lea. În schimb, apar noi grupuri:
• greci,
• evrei,
• negustori turci.
Aceste schimbări conferă orașelor un aspect tot mai oriental, mai ales în secolele XVII–XVIII. Transformările etnice influențează și structura socială: vechiul patriciat, orientat spre comerțul cu Polonia și Transilvania, este treptat înlocuit de un nou patriciat, format din negustori implicați în comerțul cu Orientul.
Sursa: Laurentiu Radvan, Orasele din Tarile Romane in evul mediu (sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea)
Comentarii
Trimiteți un comentariu