În istoria Țărilor Române, căsătoriile domnești au avut adesea un caracter politic, iar despărțirile – fie divorțuri propriu‑zise, fie separări de fapt – reflectă tensiunile religioase, interesele de putere și fragilitatea vieții la curte. Trei cazuri sunt deosebit de ilustrative: Mihnea Turcitul, Alexandru Iliaș și Sigismund Báthory.
1. Mihnea al II‑lea Turcitul – divorț din motive religioase
Un exemplu clasic de desfacere a căsătoriei din motive confesionale este cel al lui Mihnea al II‑lea Turcitul, domn al Țării Românești. Ales domn la doar 12 ani, sub regența mamei sale, Ecaterina Salvaresso, Mihnea a fost căsătorit la 16 ani cu Neaga, fiica boierului Vlaicu clucerul.
Căsătoria nu a fost una fericită. Mihnea a avut rapid o țiitoare, pe Vişa, cu care a avut un copil crescut ulterior chiar de Neaga. Totuși, divorțul nu a fost provocat de infidelitate, ci de trecerea lui Mihnea la islam, fapt care, potrivit normelor canonice, făcea imposibilă continuarea căsătoriei.
2. Alexandru Iliaș – o despărțire fără divorț
Un alt caz, diferit ca natură, este cel al domnului Alexandru Iliaș (domnii: 1616–1618, 1627–1629), fiul lui Iliaș Vodă și nepotul lui Alexandru Lăpușneanul. După pierderea tronului, Alexandru Iliaș fuge din țară, abandonându‑și soția. Ulterior, încearcă să o găsească, temându‑se probabil că prezența ei în țară i‑ar fi pus viața în pericol.
Letopisețele sugerează clar afecțiunea reală a lui Alexandru Iliaș față de soția sa. Persoana care a găsit‑o a fost răsplătită generos, iar domnul s‑a întâlnit cu doamna sa la Rusciuc. Nu a fost un divorț propriu‑zis, ci o separare forțată de circumstanțe politice.
3. Sigismund Báthory și Maria Cristina de Habsburg – un divorț cu miză politică
Un caz complex este cel al principelui Sigismund Báthory (1572–1613), conducător al Transilvaniei între 1581–1601. În 1595 încep tratativele pentru căsătoria sa cu Maria Cristina de Habsburg, o tânără educată, rafinată și bine pregătită, provenită dintr‑una dintre cele mai influente familii europene.
Negocierile au fost intense, cu opoziția mamei și surorii miresei, dar cu insistențele fratelui ei, Ferdinand (viitor rege al Cehiei și Ungariei). Soliile au circulat între Praga și Graz, iar la 2 martie 1595 cererea oficială a fost prezentată. Nunta, amânată din cauza bolii miresei, a avut loc la 6 august 1595 la Alba Iulia. Maria Cristina a primit ca dar Făgărașul și numeroase bunuri de preț.
La doar trei săptămâni după nuntă, Sigismund pleacă la război. Relațiile cu împăratul Rudolf II se deteriorează rapid, iar în 1597, Sigismund declară că este dispus să divorțeze. Maria Cristina dorea nu doar divorțul, ci și separarea completă, semn al unei căsnicii tensionate și profund marcate de interese politice.
Sursa: Lilia Zabolotnaia, Femeia in relatiile de familie din Tara Moldovei in contextul european pana la inceputul sec. al XVIII-lea
Comentarii
Trimiteți un comentariu