Instalarea regatelor gotice și france în Europa Occidentală coincide cu apariția unui al treilea val de năvălitori: longobarzii și avarii. Longobarzii, originari din Scandinavia, sunt menționați încă din secolul I pe cursul inferior al Elbei, iar în secolul următor apar pe cursul mijlociu al Dunării. Avarii, veniți după ei, preiau controlul asupra Câmpiei Pannonice, inaugurând o nouă etapă în istoria Europei Centrale.
Originea și ascensiunea avarilor
Istoria avarilor înainte de mijlocul secolului al VI‑lea este puțin cunoscută. Sursele îi identifică cu populația chuan‑chuan din nordul Chinei, de origine mongolică. Între anii 558–562, avarii intervin în conflictele dintre triburile din spațiul cuprins între Caucaz și Carpați, supunând mai multe populații și intrând în conflict cu anții.
Ajunși la granițele nordice ale Imperiului Bizantin, solicită un teritoriu pentru a se așeza, însă zona dorită – Pannonia Secunda – era controlată de longobarzi și gepizi, care refuză cererea. Avarii se îndreaptă spre vest, intrând în conflict cu francii în Thuringia.
Stăpânirea Pannoniei și expansiunea militară
După 568, longobarzii părăsesc Pannonia pentru a cuceri Italia, lăsând avarilor controlul asupra teritoriilor de la Dunărea mijlocie și inferioară. Timp de două secole, avarii transformă Câmpia Pannonică într-o bază de operațiuni, lansând atacuri devastatoare asupra:
• Italiei de Nord,
• Bavariei,
• Balcanilor.
În 579, sub pretextul unei campanii împotriva slavilor, atacă Sirmium, oraș strategic disputat între gepizi, longobarzi și bizantini. După un asediu de trei ani, îl cuceresc, iar khaganul își stabilește temporar reședința acolo.
Apogeul agresiunilor avare este asediul Constantinopolului din 626, realizat în alianță cu perșii. Certurile interne duc la un eșec răsunător, iar avarii renunță definitiv la atacurile asupra Bizanțului.
Societatea avară – între nomadism și feudalizare incipientă
Avarii păstrează mult timp caracteristicile unei populații nomade, bazate pe creșterea vitelor mari. Economia lor se sprijină pe:
• păstorit,
• expediții de jaf,
• tributuri și prăzi de război, în special din Bizanț.
Odată cu semisedentarizarea, nevoia de pășuni stabile duce la delimitarea teritoriilor tribale, favorizând apariția unei feudalizări timpurii. În fruntea uniunii tribale se afla khaganul, asistat de un demnitar numit tudun, iar triburile erau conduse de căpetenii subordonate.
Extinderea și limitele khaganatului
În a doua jumătate a secolului al VII‑lea, avarii se extind spre:
• Austria Inferioară,
• sud‑vestul Slovaciei,
• probabil și spre interiorul Transilvaniei.
Totuși, nu avansează în nord‑vestul României sau în nord‑estul Ungariei, probabil din cauza:
• lipsei de interes pentru teritorii greu exploatabile,
• dorinței de a menține granițe stabile cu populații federate, în special slavii.
Declinul și prăbușirea khaganatului avar
La sfârșitul secolului al VII‑lea, avarii se confruntă cu răscoale ale populațiilor supuse:
• venzii din Moravia,
• cuturgurii din Pannonia.
Aceste revolte slăbesc decisiv khaganatul. Lovitura finală vine la sfârșitul secolului al VIII‑lea, când o coaliție franco‑bulgară distruge puterea avară.
În campaniile din 795 și 796, francii cuceresc și distrug reședința khaganului – fortificația numită hring. Până în 808, statul avar este complet anihilat, iar pe o parte din teritoriile sale se formează marca de est (Östmark), nucleul viitoarei Austriei.
Moștenirea avară în Europa
Avarii au influențat Europa mai ales prin:
• tactica lor militară,
• cavaleria grea,
• piese de harnașament și port,
• arme precum sulițele oțelite, adoptate rapid de armata bizantină.
Moștenirea lor militară și culturală a contribuit la transformările lumii medievale timpurii, în special în Europa Centrală și Balcani.
Sursa: Zeno Karl Pinter, Ioan Marian Tiplic, Europa si Orientul Apropiat in Evul Mediu
Comentarii
Trimiteți un comentariu