Sursa foto: evenimentulistoric.ro
Gepizii au reprezentat una dintre cele mai importante populații germanice din spațiul carpato‑danubiano‑pontic în epoca marilor migrații. Ei controlau zonele de est și sud‑est ale stăpânirii lui Attila, iar regele lor, Ardaric, a fost unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai conducătorului hunilor. Teritoriul dintre Sirmium (Sremska Mitrovica) și Novae (Staklen‑Sistovo), iar spre sud până la Naissus (Nis) și Serdica (Sofia), făcea parte din regatul hunic și era administrat printr‑un aparat militar și politic aflat la curtea lui Attila, localizată – potrivit istoricilor români – în nord‑vestul Banatului. Această ipoteză se bazează pe relatarea lui Priscus, care descrie drumul delegației romane conduse de Maximinus către curtea hunică.
Moartea neașteptată a lui Attila, chiar în noaptea căsătoriei cu Ildiko, a declanșat lupte interne între fiii săi și taberele rivale. În anul 454, regele gepid Ardaric, aliat cu populațiile subjugate de huni, s‑a răsculat și a obținut o victorie decisivă pe râul Nedao, înfrângându‑i pe urmașii lui Attila. Această bătălie a dus la destrămarea vastului regat hunic. Gepizii au ocupat prin forță teritoriile hunilor și au preluat controlul asupra întregii Dacii post‑romane, cerând Imperiului Roman doar pace și daruri anuale.
Primele mențiuni documentare despre gepizi în apropierea fostei provincii Dacia apar la mijlocul secolului al III‑lea, când regele Fastida a revendicat teritorii de la goți, declanșând un conflict soldat cu înfrângerea gepizilor. În secolele IV–V, izvoarele scrise indică faptul că aceștia locuiau în bazinul mijlociu al Tisei, de unde și‑au extins autoritatea spre est după victoria de la Nedao. Prezența lor în Transilvania este confirmată de descoperiri arheologice importante, precum cele de la Bratei, Apahida și Morești.
Istoriografia maghiară propune o periodizare în trei etape a prezenței gepizilor în Transilvania:
• gepizii de dinaintea invaziei hunilor (264–424),
• gepizii din epoca hunică (376/424–455),
• gepizii din perioada regatului barbar (455–567).
Sfârșitul regatului gepid din sudul Câmpiei Pannoniei este bine documentat: în anul 567, gepizii sunt înfrânți de longobarzi și de aliații acestora, avarii. În urma victoriei, avarii ocupă întregul teritoriu gepid și devin, pentru mai bine de două secole, stăpânii bazinului Dunării mijlocii. Gepizii mai sunt menționați în izvoarele nord‑dunărene până la începutul secolului al VII‑lea, după care dispar din istorie ca entitate distinctă.
Sursa: Zeno Karl Pinter, Ioan Marian Tiplic, Europa si Orientul Apropiat in Evul Mediu
Comentarii
Trimiteți un comentariu