Stratificarea Socială în Dobrogea Romană (Secolele I–III p.Chr.)

Imagine
                                                                    Sursa foto:  commons.wikimedia.org Analiza structurilor sociale din Dobrogea romană (secolele I–III p.Chr.) depășește simpla curiozitate academică; ea oferă o radiografie fidelă a modului în care mecanismele juridice și administrative ale Imperiului Roman au remodelat spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră. Într-o epocă în care prosperitatea excepțională a lumii romane era susținută de o mobilitate socială dinamică și de o libertate economică extinsă, Dobrogea a devenit un laborator complex de fuziune etnică și culturală. Urmărirea penetrării elementului roman – în special a cetățenilor romani ( cives Romani ) în țesutul urban și rural dobrogean – ne permite să măsurăm cu precizie profunzimea și ritmul procesului de rom...

Cultura Corlăteni–Chișinău și începuturile Hallstatt‑ului est‑carpatic


Arheologie, ceramică, habitat și evoluție culturală (sec. XII–IX î.Hr.)
Cultura Corlăteni–Chișinău reprezintă una dintre cele mai importante manifestări ale epocii bronzului târziu și începutului primei epoci a fierului în spațiul dintre Carpații Orientali și bazinul Nistrului. Definirea ei s‑a bazat pe cercetările arheologice de la Corlăteni, Trușești, Andrieșeni, Cândești (România) și Chișinău, Lukasevka (Basarabia).
🌍 Aria de răspândire
Cultura ocupă zona de dealuri și silvostepă dintre Carpații Orientali și Nistru, cu excepția părții nordice, unde se aflau purtătorii aspectului Grănicești al grupului cultural Gava–Holigradi.
🏡 Așezări și locuințe
Așezările sunt în general deschise, dar există și fortificații cu:
val de pământ,
șanț,
palisadă,
precum la Cândești.
Locuințele sunt preponderent construcții ușoare de suprafață, dotate cu:
vetre,
cuptoare,
amenajări domestice simple.
⚱️ Ritual funerar
Ritul funerar specific este incinerația în urne, depuse în morminte plane, cum se observă la Cotu Morii (Iași). Acest rit se înscrie în tradiția funerară a bronzului târziu din spațiul carpato‑nistrean.
🏺 Ceramica: forme și decor
Ceramica este unul dintre elementele definitorii ale culturii:
vase bitronconice cu protome duble (orientate în sus și în jos),
decor cu caneluri oblice,
cești cu toartă,
străchini și alte forme funcționale.
Aceste caracteristici apropie cultura Corlăteni–Chișinău de manifestările ceramice din grupurile înrudite din sudul și estul spațiului carpatic.
🔨 Unelte și arme
Inventarul tehnic include:
ciocane,
topoare‑ciocan,
vârfuri de săgeți din piatră și silex,
unelte din os și corn,
piese metalice.
Aceste descoperiri reflectă o economie mixtă, în care metalurgia coexistă cu tehnicile tradiționale ale bronzului târziu.
🐄 Economie și mod de viață
Economia comunităților Corlăteni–Chișinău se baza pe:
creșterea animalelor (activitatea dominantă),
agricultură, demonstrată de uneltele specifice,
schimburi cu comunitățile vecine.
Această combinație indică un mod de viață semisedentar, adaptat mediului de silvostepă.
🧭 Originea culturii: ipoteze și dezbateri
Originea culturii nu este pe deplin clarificată. Cercetătorii propun două direcții:
1. Evoluție locală
Pe fondul culturilor de bronz târziu din Moldova și Basarabia.
2. Influențe externe
Posibilă migrație a grupurilor de tip Țigvaniu Mare – Karaburma III de-a lungul Dunării până în sudul Moldovei, ipoteză susținută de:
descoperiri din lunca Dunării,
asemănări ceramice,
opiniile lui Marian Gumă.
📈 Evoluția culturii: trei faze
Cultura Corlăteni–Chișinău evoluează în trei faze, deși delimitarea lor nu este încă definitiv stabilită. Transformările ceramice și ale habitatului indică o dezvoltare continuă până în secolul IX î.Hr.
🛑 Sfârșitul culturii (sec. IX î.Hr.)
În jurul secolului IX î.Hr., cultura dispare treptat, odată cu expansiunea în Moldova și Basarabia a grupurilor:
Cozia–Brad,
Saharna–Solonceni,
care aparțin complexului hallstattian timpuriu cu ceramică incizată și imprimată.

🏺 Complexul hallstattian timpuriu în estul României și Basarabia
Pe teritoriul României și Republicii Moldova au fost identificate mai multe culturi ale acestui complex:
În România:
Babadag,
Insula Banului,
Cozia–Brad,
Tămăoani (sudul Moldovei, NE Munteniei, NV Dobrogei).
În Basarabia:
Saharna–Solonceni,
Psenicevo.
⭐ Cultura Babadag – cea mai bine cercetată
Definită de Sebastian Morintz în 1964, cultura Babadag este cea mai solid documentată.
Origini
Geneza nu este complet elucidată, dar se pare că derivă din:
grupul Tămăoani / Prebabadag,
elemente ale fazei Babadag I.
Termenul Prebabadag este folosit de Attila László.
Aria de răspândire
inițial: sudul Moldovei, NE Munteniei, nordul Dobrogei;
faza II: extindere în toată Dobrogea și Muntenia până în Valea Mostiștei.
Ceramică
cești cu una sau două torți,
oale pântecoase cu gât înalt,
străchini,
decor incizat (cercuri cu tangente),
în faza II apare decorul imprimat.
Faza Babadag III (sec. VIII–VII î.Hr.)
subetapele III A și III B,
în III B aria se restrânge din cauza pătrunderii culturii Basarabi în estul Munteniei și centrul/sudul Moldovei.
Elementele Babadag vor supraviețui până în Hallstatt‑ul mijlociu.



Sursa: Ovidiu Cotoi, Curs Istorie veche romaneasca

Comentarii

Articole de referinta

Căsătoria la romani

Epoca Fanariotă în Țările Române: Cauze, Context și Implicații Politice

Blocada continentală: arma economică a lui Napoleon și transformările Europei (1806–1814)

Conjurația lui Catilina: Ambiție, Corupție și Duelul cu Cicero

Principatele Române sub „Focul Încrucișat” al Marilor Imperii (1710–1829)