Structura orașelor din Țara Românească medievală: orașul propriu‑zis și moșia urbană

Proprietate, organizare și evoluție (sec. XIV–XVI)

În Țara Românească medievală, teritoriul unui oraș era împărțit în două componente distincte, fiecare având funcții și regim juridic propriu:

• orașul propriu‑zis, zona de locuire și activități economice;

• moșia orașului (ocina), teritoriul agricol și forestier aflat în jurul așezării.

Această structură duală reflecta atât nevoile economice ale comunităților urbane, cât și modul în care domnia organiza și controla teritoriul.

🏘️ Orașul propriu‑zis: proprietate deplină și autonomie comunitară

Zona de locuit cuprindea:

• case,

• prăvălii,

• biserici,

• vii,

• grădini,

• livezi,

• mori.

În această zonă, dreptul de proprietate era deplin. Orășenii puteau:

• vinde,

• cumpăra,

• schimba,

• moșteni proprietăți,

fără aprobarea domnului. Totuși, tranzacțiile necesitau:

• acordul comunității,

• confirmarea județului și a celor 12 pârgari.

Acest sistem arată un nivel ridicat de autonomie urbană, rar întâlnit în alte regiuni ale Europei de Est în aceeași perioadă.

👥 Cine deținea proprietățile urbane?

Secolele XIV–XVI

În primele două secole, orășenii sunt principalii beneficiari ai proprietăților urbane.

După mijlocul secolului al XVI‑lea

Crește numărul proprietăților deținute de:

• mănăstiri,

• boieri,

• domn.

Totuși, există diferențe între orașe:

• în orașele vechi (Câmpulung, Argeș, Râmnicu Vâlcea, Târgoviște), proprietatea orășenească rămâne dominantă;

• în orașele mai noi, influența boierilor și a mănăstirilor devine mai vizibilă.

🌄 Moșia orașului: teritoriu agricol, pășuni și păduri

Moșiile urbane erau, în general:

• de dimensiuni reduse,

• rareori cu sate în componență (excepție: Floci).

Cele mai mari moșii aparțin orașelor vechi din zona montană:

• Câmpulung,

• Argeș,

care includeau munți, păduri și terenuri întinse.

🧭 Originea moșiilor urbane: două modele principale

Moșiile orașelor își au originea în relația directă cu domnia. Există două scenarii principale:

1. Orașe formate prin colonizare

Domnul acorda coloniștilor:

• teritoriul din jurul așezării,

• drepturi largi de stăpânire,

• autonomie economică.

Exemple: Câmpulung, probabil Argeș.

Coloniștii au primit stăpânire deplină asupra moșiei.

2. Orașe formate fără colonizare

Aici, terenul:

• fusese folosit anterior de locuitori,

• aparținea domnului,

• a fost cedat orășenilor doar în folosință, nu ca proprietate deplină.

Schimbarea esențială a fost statutul locuitorilor:

• din dependenți ai domnului → oameni liberi,

• cu drept de folosință asupra moșiei urbane.

Sursa: Laurentiu Radvan, Orasele din Tarile Romane in evul mediu ( (sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea)