Organizarea bisericii in perioada regulamentara

În ţările române biserica se află încontinuare sub jurisdicţia Patriarhiei de la Constantinopol chiar dacă beneficia de o largă autonomie. Cel care îşi dădea asentimentul la alegerea mitropolitului şi a episcopilor era domnul ţării.

Ierarhia bisericească era formată din episcopi (arhierei), preoţi (presbiterii), diaconi, câtăreţi şi ceteţi şi se împărţea în clerul superior şi clerul inferior, însă numai cei cuprinşi în categoria clerului superior aveau dreptul să oficieze serviciul divin.

În Moldova erau trei episcopii cu sediul la Suceava iar în Ţara Românească, de asemenea, trei, cu sediul la Bucureşti. În materie ecleziastică dreptul de legiferare şi hotărârile mai importante erau atributul exclusiv al sinodului.

Justiţia bisericească. Pentru personalul bisericesc a existat justiţie bisericească prin organe special investite şi se concretiza prin decizii de afurisenie împotriva laicilor aflaţi vinovaţi, respectiv de caterisire pentru membrii sinodului care au încălcat diferite canoane bisericeşti.

Sursa: Ion Negru, Istoria dreptului romanesc