Coreea, una dintre cele mai vechi civilizații ale Asiei, a fost anexată de Japonia în 1910, devenind parte integrantă a Imperiului Nipon. În timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, autoritățile japoneze au desfășurat o propagandă intensă, menită să subordoneze poporul coreean obiectivelor militariste ale Tokyo‑ului.
🕊️ 1945: Eliberarea Coreei și începutul divizării
Înfrângerea Japoniei în 1945 a adus eliberarea Coreei, dar și începutul unei noi etape tensionate. Conform înțelegerilor dintre SUA și URSS, trupele japoneze aflate:
• la nord de paralela 38° urmau să se predea sovieticilor,
• la sud de paralela 38° urmau să se predea americanilor.
Prezența militară a celor două mari puteri trebuia, teoretic, să faciliteze tranziția Coreei către un regim democratic și independent, în spiritul hotărârilor adoptate la Conferința miniștrilor de externe de la Moscova (29 decembrie 1945).
🏛️ Comisia sovieto‑americană și primele tensiuni politice
La Moscova s-a decis formarea unei comisii sovieto‑americane pentru instaurarea unui guvern provizoriu coreean. În realitate, interesele celor două superputeri erau profund divergente.
În Coreea de Sud
Americanii l-au sprijinit pe Syngman Rhee (Lin Sin Man), revenit din exil în 1945. Sub conducerea sa, s-au făcut primele încercări de organizare a unei societăți democratice.
În Coreea de Nord
Sovieticii au acționat rapid pentru instalarea unui regim comunist, folosindu-se de structurile locale deja existente.
🔧 De ce Nordul a devenit comunist: factori interni decisivi
Pe lângă influența URSS, evoluția politică și socială din nord a fost determinată de două elemente esențiale:
a) Industrializarea și tradiția rezistenței armate
Nordul fusese principala zonă industrială a Japoniei în Coreea, concentrând:
• industria de război,
• infrastructura strategică,
• centrele muncitorești radicalizate.
Tot aici apăruseră primele organizații comuniste, active încă din 1931, aflate în fruntea rezistenței antifasciste. Liderul lor era Kim Ir Sen, comandant al unui puternic detașament de partizani.
b) Slăbiciunea opoziției anticomuniste
Odată cu intrarea Armatei Roșii în nord, majoritatea liderilor democrați anticomuniști au fugit spre sud. În acest vid politic, Partidul Comunist a crescut spectaculos:
• în doar un an, existau 13.000 de organizații de bază,
• numărul membrilor ajunsese la 360.000.
🌟 1946–1948: Nașterea Partidului Muncii și formarea statului nord‑coreean
Între 28–30 august 1946, prin unificarea Partidului Comunist cu Noul Partid Popular, a fost creat Partidul Muncii din Coreea de Nord. Sub influența directă a Moscovei, în nord s-a trecut la construirea unei societăți socialiste de tip stalinist.
Etapele formării statului nord‑coreean:
• 25 august 1948 – alegeri pentru Adunarea Populară Supremă;
• 2–10 septembrie 1948 – prima sesiune a parlamentului;
• 9 septembrie 1948 – proclamarea Republicii Populare Democrate Coreene (RPDC).
👤 Kim Ir Sen și ideologia „juche”: începutul unui regim totalitar
Conducerea partidului unic și a statului a fost preluată de Kim Ir Sen, care a devenit:
• prim‑ministru (1948–1972),
• președinte al RPDC (din 28 decembrie 1972).
El a creat și impus doctrina „juche”, o ideologie bazată pe:
• independență politică,
• autosuficiență economică,
• autonomie militară,
• control ideologic total.
„Juche” a devenit fundamentul întregii societăți nord‑coreene, iar Kim Ir Sen a fost ridicat la rangul de lider suprem, înconjurat de un cult al personalității cu accente cvasi‑religioase.
Sursa: Ioan Chiper, Curs istorie contemporana universala
Comentarii
Trimiteți un comentariu