Organizarea militară și administrativă a statelor medievale românești se sprijinea pe o serie de dregătorii specializate, fiecare cu roluri bine definite în apărarea țării, administrarea cetăților și funcționarea curții domnești. În secolele XVI–XVII, aceste funcții au cunoscut transformări importante, reflectând evoluția instituțiilor politice și militare din Țara Românească și Moldova.
🗡️ Marele spătar
În Țara Românească
Inițial, marele spătar avea un rol ceremonial:
• purta sabia Domnului la solemnități.
În secolul al XVII‑lea, funcția capătă o dimensiune militară majoră:
• devine comandantul armatei muntene.
În Moldova
A rămas în principal un dregător de curte:
• purta spada domnească,
• comanda slujitorii spătărei răspândiți în întreaga țară.
🛡️ Hatmanul (funcție specifică Moldovei)
Instituție introdusă în secolul al XVI‑lea după model polonez.
Atribuții
• comandant al întregii armate moldovenești (echivalentul spătarului muntean),
• competențe judiciare asupra pricinilor în care erau implicați robii domnești.
Hatmanul îmbina astfel autoritatea militară cu atribuții de justiție.
🏰 Pârcălabii – comandanții cetăților
Pârcălabii ocupau o poziție strategică în aparatul politic și militar.
Roluri principale
• comandanți ai cetăților,
• membri ai Sfatului domnesc (în Moldova, sec. XV–XVI),
• dregători teritoriali cu autoritate extinsă.
Atribuții
• apărarea cetății și a zonei învecinate,
• administrarea fiscală a teritoriului,
• exercitarea justiției locale,
• controlul întregii administrații din ținutul sau județul în care se afla cetatea.
Cetățile funcționau adesea ca centre administrative, ceea ce amplifica rolul pârcălabilor.
🔨 Marele armaș
Un dregător cu atribuții esențiale în domeniul ordinii publice și al justiției.
Atribuții principale
• prinderea, cercetarea și întemnițarea criminalilor,
• executarea sentințelor capitale,
• administrarea închisorilor domnești în timp de pace,
• supravegherea soldaților pentru prevenirea dezertării în timp de război,
• comanda artileriei,
• jurisdicție asupra robilor domnești.
Structură subordonată
• armașul al doilea,
• armașul al treilea,
• un corp executiv format din armași și armăsei organizați militar.
🛡️ Marele agă
În Țara Românească
Apare în secolul al XVI‑lea, devenind o mare dregătorie în timpul lui Mihai Viteazul.
Atribuții
• comandant al mercenarilor balcanici și români (seimeni),
• poliția internă în capitală și în reședințele de județ,
• judecarea pricinilor penale (cu competență proprie),
• judecarea pricinilor civile (cu delegație domnească).
În Moldova
• comandant al pedestrașilor,
• atribuții de poliție și judecată în orașul Suceava.
⚔️ Marele serdar (doar în Moldova)
Instituție apărută în secolul al XVII‑lea.
Atribuții
• primul subaltern al marelui spătar,
• comandant al cetelor de mazili (foști dregători și urmașii lor).
⛺ Marele șetrar
Dregătorie atestată din secolul al XVI‑lea.
Atribuții
• gestionarea corturilor domnești,
• organizarea încartiruirii armatei,
• în Moldova: comanda artileriei domnești.
Sursa: Curs istoria dreptului romanesc Universitatea “Dunărea de Jos”
Comentarii
Trimiteți un comentariu