Organizarea târgurilor și orașelor extracarpatice: autonomie, administrație și dregătorii urbane

Târgurile și orașele extracarpatice au reprezentat, timp de secole, nuclee administrative și economice esențiale, locuite de meșteșugari, negustori și agricultori. Aceste comunități urbane beneficiau de un statut juridic privilegiat, care le conferea un anumit grad de autonomie în raport cu instituția domniei.

🏙️ Structura administrativă a orașului extracarpatic

Orașul medieval era organizat în trei zone distincte, fiecare cu roluri economice și juridice clare:

1. Vatra târgului

Centrul urban propriu‑zis, format din:

• clădiri,

• piețe,

• străzi,

• spații comerciale.

Aici se desfășura viața economică și administrativă a comunității.

2. Hotarul (tărina) târgului

Zona agricolă aflată în imediata vecinătate a orașului, exploatată de orășeni. Includea:

• vii,

• livezi,

• islazuri,

• fânețe,

• mori,

• iazuri.

Această zonă asigura resursele necesare comunității urbane.

3. Ocolul târgului

Un ansamblu de sate aflate sub autoritatea orașului, dar administrate separat. Aceste sate aparțineau domniei și erau conduse de dregători domnești rezidenți în oraș, diferiți de cei ai ținutului.

🏛️ Administrația urbană: organe alese și dregători domnești

Administrația orașelor extracarpatice se baza pe un sistem dual: conducerea aleasă de comunitate și reprezentanții numiți de domn.

Organele administrative alese

În Țara Românească:

• județul,

• sfatul pârgarilor.

În Moldova:

• soltuzul (voitlul),

• sfatul pârgarilor.

Atribuțiile dregătorilor aleși

Aceștia gestionau aspecte esențiale ale vieții urbane:

• repartizarea dărilor între orășeni, în funcție de avere;

• distribuirea locurilor de muncă în tărina târgului;

• menținerea ordinii publice (arestări, amenzi);

• judecarea pricinilor mărunte, penale și civile;

• administrarea catastifului târgului (registrul juridic al tranzacțiilor);

• autentificarea actelor comerciale prin pecetea târgului.

Adunarea generală a orășenilor

Formată din toți locuitorii cu drept de vot, aceasta:

• se întrunea anual pentru alegerea conducerii,

• era convocată în situații excepționale (noi contribuții fiscale, înstrăinarea hotarului târgului).

👑 Reprezentantul domniei: vornicul de târg

Pe lângă organele alese, fiecare oraș avea un reprezentant al domniei: vornicul de târg.

Atribuțiile vornicului

• colectarea birului și a dărilor agricole (dijmă, zeciuială);

• perceperea taxelor vamale și a taxelor pe morile domnești;

• mobilizarea locuitorilor satelor de ocol la munci în folosul domniei;

• judecarea plângerilor privind abuzurile fiscale.

Inițial, vornicul nu avea competența de a judeca pricinile dintre târgoveți, dar începând cu secolul al XVI‑lea a preluat treptat această autoritate, ajungând să prezideze și apoi să înlocuiască organele alese.

Dregători subalterni

Vornicul era asistat de:

• posadnic (în Moldova),

• pârcălab de oraș (în Țara Românească),

responsabili cu:

• încasarea vămii interne,

• organizarea târgurilor de vite.

Agenți executivi specializați

Aceștia se ocupau de colectarea dărilor și supravegherea muncilor domnești:

• globnici,

• ilisari,

• bezmenari,

• cămănari,

• podvodari.

 Sursa: Curs istoria dreptului romanesc Universitatea “Dunărea de Jos”