Khazarii reprezintă una dintre cele mai fascinante și enigmatice populații ale Evului Mediu timpuriu. De origine turcică, desprinși din marele imperiu al Turkuților, ei au construit între secolele VII–X un stat puternic între Marea Neagră și Marea Caspică, controlând rute comerciale vitale și influențând decisiv istoria Europei de Est, a Caucazului și a Asiei Centrale.
Originea khazarilor și ascensiunea lor în Eurasia
Khazarii provin din structurile politice ale imperiului Turkut, care domina Asia Centrală până la dezmembrarea sa în secolul al VI‑lea. În 641, îi subordonează pe bulgari, care le plăteau un tribut impresionant: 50.000 de blănuri de zibelină.
Istoricul Edward Gibbon afirmă că khazarii au participat la campania bizantină din 628 împotriva perșilor, contribuind la cucerirea orașului Tiflis (Tbilisi).
După prăbușirea Imperiului Sasanid (652), khazarii blochează avansul arabilor în trecătoarea Derbent, devenind principala putere de la nord de Caucaz.
Khazarii în izvoarele medievale
Khazarii sunt menționați de o gamă largă de autori:
• Arabi: Ibn Fadlan, Al‑Masudi, Ibn Rusta, Ibn Haukal, Istakri
• Bizantini: Constantin Porfirogenetul, Leon Diaconul, Ioan Skylitzes
• Occidentali: Otto von Freising
• Nordici: Snorri Sturlusson
Această diversitate de surse reflectă poziția strategică a khazarilor la intersecția lumilor creștină, musulmană și păgână.
Relațiile cu Bizanțul: alianțe, căsătorii și influență politică
Bizanțul a întreținut relații strânse cu khazarii, inclusiv alianțe matrimoniale:
• Împăratul Iustinian al II‑lea se căsătorește cu Teodora, sora kaganului.
• Împăratul Leon al IV‑lea Khazarul este fiul unei prințese khazare.
În anii 685–686, khazarii supun Georgia, Armenia și Albania caucaziană, extinzându‑și hegemonia asupra slavilor, maghiarilor, bulgarilor și khabarilor.
Structura statului khazar: kaganul, begul și o justiție unică în lume
Statul khazar era condus de două figuri:
• kaganul – suveran sacral, simbolic
• begul – conducător militar și executiv
Amândoi proveneau din familii nobile și trăiau într‑un fast impresionant: 25 de soții, 50 de concubine și un palat mobil cu un măr de aur în vârf.
Un detaliu remarcabil: kaganul care depășea 40 de ani de domnie era executat, conform tradiției.
Justiția khazară
Era administrată de șapte judecători:
• 2 pentru khazari
• 2 pentru musulmani
• 2 pentru creștini
• 1 pentru vikingi, bulgari și alți păgâni
Un model unic de pluralism juridic în Evul Mediu.
Convertirea la iudaism: un moment unic în istoria stepelor
În anul 740, kaganul Bulan adoptă iudaismul, iar o parte importantă a elitei îl urmează. Este unul dintre cele mai neobișnuite episoade din istoria Eurasiei.
„Apostolul slavilor”, Chiril, încearcă în 851 și 863 să creștineze populația, dar fără succes.
Declinul imperiului khazar și distrugerea sa
Decăderea începe în jurul anului 833, odată cu:
• ascensiunea varegilor în nord,
• presiunea pecenegilor în stepă.
Lovitura finală vine în 965, când cneazul kievean Sviatoslav distruge statul khazar. Supraviețuitorii se împrăștie:
• unii se convertesc la islam,
• alții se refugiază în Crimeea, unde sunt eliminați de Bizanț în 1016.
Concluzie
Khazarii au fost o putere majoră a Evului Mediu timpuriu, controlând rute comerciale vitale și influențând politica Bizanțului, a Rusiei Kievene și a lumii islamice. Convertirea lor la iudaism, structura juridică pluralistă și rolul lor geopolitic îi transformă într‑unul dintre cele mai fascinante popoare ale stepelor eurasiatice.
Sursa: Ovidiu Muresan, De la antichitatea tarzie la amurgul evului mediu ( sec. IV - XIII)
Comentarii
Trimiteți un comentariu