Sursa foto: ro.wikipedia.org
Slavii orientali, cunoscuți în izvoarele bizantine sub numele de anți, sunt menționați de Iordanes și Procopiu din Caesareea în regiunea dintre Nistru și Nipru. În anul 602, învinși de avari în zona Basarabiei de astăzi, aceștia se retrag spre nord, unde vor forma o rețea de triburi care va sta la baza primului stat est‑slav: Rusia Kieveană.
Triburile slavilor orientali și contextul geopolitic
În De administrando imperio al lui Constantin al VII‑lea Porfirogenetul și în Cronica de la Kiev a lui Pseudo‑Nestor sunt enumerate numeroase triburi slave orientale:
• crivicii
• dragovicii
• drevlianii
• polianii
• ulicii
• tiverții
• dulabii
• buianii
• lutșanii
• radimâșii
• severienii
• viaticii
• volânienii
Teritoriile lor erau traversate de rute comerciale vitale, folosite de negustori orientali și, mai ales, de varegi — războinici și comercianți scandinavi care controlau comerțul pe axa Baltica–Bizanț.
În acest context economic și militar se va forma primul stat al slavilor orientali: Rusia Kieveană.
Normaniști vs. antinormaniști: cine a întemeiat Rusia Kieveană?
Geneza statului kievean a generat două teorii majore, aflate în opoziție.
Teoria normanistă
Susținătorii acestei teze afirmă că statul kievean a fost întemeiat de varegi, argumentând prin:
• întemeierea statului în perioada expansiunii vikinge;
• etimologia termenului Rus, derivat din finlandezul ruotsi („suedezi”);
• numele scandinave ale primilor conducători: Rurik (Roerek), Oleg (Helgi), Igor (Ingvar);
• tratatele cu Bizanțul (911, 944), negociate de războinici scandinavi;
• denumirile scandinave ale cascadelor Niprului;
• termeni administrativi ruși de origine nordică.
Teoria antinormanistă
Adepții acestei teze susțin că statul kievean are origine autohtonă slavă:
• Rus ar proveni de la râul Ros, din apropierea Kievului;
• premisele statalității slave existau încă din secolul al VI‑lea;
• episodul „chemării varegilor” este secundar;
• Cronica lui Pseudo‑Nestor nu trebuie interpretată literal;
• varegii au fost o minoritate militară, rapid asimilată;
• influența lingvistică scandinavă este redusă.
„Chemarea varegilor”: mit, realitate sau ambele?
Conform Cronicii lui Pseudo‑Nestor, varegii, care impuseseră tribut populațiilor locale, sunt alungați în 862. Triburile slavo‑finice îi recheamă ulterior pentru a restabili ordinea.
Trei frați — Rurik, Sineus și Truvor — revin și întemeiază formațiuni statale la:
• Ladoga Veche,
• Beloozero,
• Izborsk.
După moartea fraților, Rurik își mută reședința la Novgorod. Între timp, războinicii rurikizi Askold și Dir cuceresc Kievul, creând un al doilea centru de putere.
Oleg și unificarea Rusiei Kievene
Succesorul lui Rurik, Oleg (870/879–912), unifică posesiunile nordice și sudice, ocupă Smolensk și transformă Kievul în capitală (881).
Oleg supune triburi slave aflate anterior sub influența khazarilor și atacă Bizanțul în 907. Împăratul Leon al VI‑lea încheie cu el un tratat comercial avantajos pentru negustorii ruși.
Igor, Olga și primele contacte cu Bizanțul
Igor (912–945) continuă politica agresivă împotriva Bizanțului, dar eșuează în tentativa de a cuceri Constantinopolul (941).
După moartea sa, văduva Olga (945–957) se botează la Constantinopol, sub numele de Elena, și invită misionari bizantini în țară — un pas decisiv spre creștinarea slavilor orientali.
Sviatoslav: războinicul păgân
Fiul Olgăi, Sviatoslav (957–972), reintroduce păgânismul și duce o politică militară agresivă:
• distruge statul khazarilor;
• anihilează bulgarii de pe Volga;
• ocupă Bulgaria lui Petar (968–969);
• este înfrânt de bizantini și părăsește Balcanii (971).
Moare în 972 într‑o confruntare cu pecenegii.
Vladimir cel Mare și creștinarea Rusiei (988/989)
Vladimir (980–1015) își elimină rivalii și adoptă creștinismul la Kherson, în Crimeea. Urmează botezul colectiv al kieveanilor în Nipru.
Vladimir obține cu dificultate căsătoria cu Ana Porfirogeneta, sora împăratului Vasile al II‑lea, în schimbul unor concesii teritoriale.
Odată cu creștinarea, Rusia Kieveană adoptă:
• liturghia slavă,
• alfabetul glagolitic,
• dreptul bizantin.
Iaroslav cel Înțelept: consolidarea culturii ruse
În timpul lui Iaroslav cel Înțelept (1019–1054), fuziunea dintre varegi și slavi nu era încă completă — însuși cneazul era căsătorit cu o prințesă scandinavă.
Totuși, epoca sa marchează începuturile culturii scrise ruse:
• Cronica Rusă,
• Pravila Rusă (primul cod juridic).
Concluzie
Rusia Kieveană s‑a născut la intersecția dintre lumea slavă și cea scandinavă, dintre rutele comerciale nord‑sud și influența Bizanțului. Indiferent de teoria adoptată — normanistă sau antinormanistă — este clar că acest stat timpuriu a reprezentat fundamentul civilizației ruse, ucrainene și belaruse.
.png)
Comentarii
Trimiteți un comentariu