Alungați din Iran, alanii se stabilesc încă din secolul al IV‑lea în regiunile nordice ale Mării Caspice și ale lacului Aral. Deși erau o populație de origine indo‑europeană, modul lor de viață se apropie mult de cel al comunităților turco‑mongole: nomadism pastoral, mobilitate ridicată și o cultură militară puternic orientată spre cavalerie.
Societate și armament: o cultură războinică în plină transformare
Alanii se ocupau aproape exclusiv cu creșterea turmelor, iar deplasările lor rapide erau facilitate de care ușoare. Cavaleria lor, influențată de sarmați, era echipată cu:
• cuiasă de zale,
• cască conică,
• lance lungă,
o dotare care anticipa deja armamentul medieval timpuriu.
Sub presiunea hunilor: supunere, migrație și reorientare politică
În deceniile 360–370, alanii sunt înfrânți de huni. O parte dintre triburi se supun cuceritorilor, în timp ce altele migrează spre centrul Europei, ajungând ulterior până în Renania.
La frontiera Imperiului Roman de Apus, situația lor se diversifică:
• un grup condus de Goar intră în serviciul generalului roman Aetius, participând inclusiv la reprimarea răscoalei bagauzilor;
• un alt grup, condus de Respendial, traversează Rinul în iarna anului 406 alături de vandali și suevi, jefuiește Galia și pătrunde în Spania în 409.
Alanii rămași în Galia vor lupta alături de romani împotriva hunilor în celebra bătălie de la Campus Mauriacus (451).
Alanii în Peninsula Iberică: o stăpânire fragilă
În Hispania, alanii se stabilesc în:
• Lusitania,
• regiunea Cartagena.
Puțini la număr, ei întâmpină dificultăți în administrarea teritoriilor cucerite. În 418, vizigoții — aliați ai Romei — îi atacă violent. Supraviețuitorii se refugiază sub protecția vandalilor asdingi.
Alanii și regatul vandalilor: o istorie comună în Africa de Nord
După o scurtă trecere prin Galicia și Andaluzia, alanii îi însoțesc pe vandali în expediția lor africană. Timp de un secol, până la campania de „reconquista” a lui Iustinian (533), istoria alanilor se împletește cu cea a regatului vandal:
• participă la organizarea militară,
• sunt integrați în aristocrația războinică,
• își păstrează identitatea în titulatura regală: rex vandalorum et alanorum.
Această formulă arată prestigiul lor militar și rolul lor în consolidarea regatului vandal din Africa de Nord.
Sursa: Ovidiu Muresan, De la antichitatea tarzie la amurgul evului mediu ( sec. IV - XIII)
Comentarii
Trimiteți un comentariu