Sursa foto: www.historyskills.com
Primele informații despre japonezi provin dintr‑o sursă chineză timpurie, Istoria celor trei regate. În capitolul dedicat dinastiei Wei, autorii descriu „barbarii dinspre Est”, numiți Wo‑jen, care în secolul al III‑lea d.Hr. trăiau în aproximativ 30 de mici formațiuni politice conduse de căpetenii locale.
În secolul următor, aceste comunități — disprețuite de chinezi — deprind tehnica prelucrării fierului și se specializează în creșterea hergheliilor de cai, transformându‑se rapid într‑o etnie de călăreți războinici. Ei întreprind raiduri în Coreea și întemeiază statul nipon Mimana (369), care va supraviețui pe continent până în 562.
Originea japonezilor: o sinteză etnolingvistică?
Originea japonezilor rămâne controversată.
• Religia șintoistă, apropiată de șamanismul siberian, prin cultul străbunilor, adorarea soarelui și venerarea fenomenelor naturale, sugerează o migrație dinspre nordul Asiei.
• Structura lingvistică prezintă însă asemănări cu graiurile polineziene.
Cel mai probabil, japonezii sunt rezultatul unei fuziuni etnolingvistice între populații nord‑asiatice și comunități venite dinspre Pacific.
Unificarea clanurilor și pătrunderea culturii chineze
În primele decenii ale secolului al VI‑lea, numeroasele clanuri (uji) și corporații (be) se unifică în câmpia Yamato. Sub domnia suveranului Kimmei, pătrund în Japonia:
• scrierea chineză,
• religia budistă.
În a doua jumătate a secolului al VI‑lea izbucnește un conflict major între:
• clanul Soga, convertit la budism,
• clanurile Monobe și Nakatomi, tradiționaliste.
Victoria Soga (587) schimbă definitiv orientarea religioasă și politică a Japoniei. După asasinarea suveranului Sushun, pe tron urcă împărăteasa Suiko (592–628), care proclamă budismul drept a doua religie oficială.
Termenul tenno, astăzi sinonim cu „împărat”, înseamnă inițial „celest”.
Reformele Taika și începuturile statului centralizat
În 622, clanul Soga încearcă să uzurpe tronul, dar este înlăturat de o facțiune nobilă revenită din Coreea și China.
În a doua jumătate a secolului al VII‑lea, împăratul Kotoku (645–654), sprijinit de ministrul Kamatari, inițiază reformele Taika, menite să:
• abolească puterea clanurilor,
• introducă un sistem de dominație imperială absolutistă,
• reorganizeze teritoriul în provincii (kuni), prefecturi (gun) și sate (sato).
Un sat cuprindea 50 de familii, iar zona din jurul capitalei forma regiunea Kinai.
Structura socială a Japoniei timpurii
Societatea era strict stratificată:
• kizoku – aristocrația, aflată în vârful piramidei,
• ryomin – „oamenii de bine”, liberi juridic,
• semmin – „oamenii de jos”, descendenți ai sclavilor (yatsuko).
Semmin erau împărțiți în cinci categorii: paznici ai mormintelor imperiale, lucrători în orezării publice, sclavi ai statului, sclavi eliberați și sclavi privați.
Codurile legislative și primele monede japoneze
Prin Codul Omi (668–671), împăratul Tenchi inaugurează legislația niponă și realizează primul recensământ.
În epoca Nakuho (670–710), împăratul Temmu și împărăteasa Jito continuă centralizarea și emit noi coduri. În 708 sunt bătute primele monede japoneze.
Epoca Nara: cultură, religie și primele cronici japoneze
Mutarea capitalei la Nara (710) marchează începutul unei epoci de înflorire culturală. Împăratul Shomu (724–749) întemeiază numeroase temple budiste de stat. Obiectele votive sunt păstrate în depozitul Shosoin, considerat primul muzeu al Japoniei.
În această perioadă:
• se dezvoltă o instituție de învățământ avansată,
• se studiază istoria, literatura, dreptul și matematica,
• medicina continuă să fie învățată în China,
• se creează primul alfabet silabic japonez (50 de semne),
• apar primele cronici: Kojiki (711–712) și Nihongi (720).
Epoca Heian: aristocrație, shogunat și emancipare culturală
În 794, capitala este mutată la Heian (Kyoto). Clanul Fujiwara domină administrația imperială, furnizând soții pentru împărați și controlând funcția de kampuku (administrator al palatului).
Tot acum apare pentru prima dată rangul de shogun (797), desemnând generalul însărcinat cu respingerea triburilor ainilor, populația originară a arhipelagului.
Profitând de declinul dinastiei chineze Tang, Japonia se emancipează cultural:
• se compun poeme în formă fixă, Manyoshu,
• doamna Murasaki Shikibu scrie Genji Monogatari, primul mare roman psihologic al lumii,
• doamna Sei Shonagon creează Însemnări de căpătâi, inaugurând genul jurnalului intim — adoptat în Europa abia în secolul al XVII‑lea.
Sursa: Ovidiu Muresan, De la antichitatea tarzie la amurgul evului mediu ( sec. IV - XIII)
Comentarii
Trimiteți un comentariu