Exporturile Daciei romane sunt greu de reconstituit, deoarece produsele locale — în special materii prime și bunuri perisabile — lasă puține urme documentare. Totuși, un papirus egiptean menționează …amis Dacicis, dovadă că unele mărfuri dacice ajungeau până în Egipt.
Mult mai vizibile sunt însă importurile, alimentate de:
• veniturile funcționarilor imperiali,
• soldele militarilor,
• profiturile din exploatările miniere,
• circulația monetară intensă.
Aceste resurse financiare au atras în provincie o gamă largă de produse, de la obiecte de uz cotidian fabricate în marile officinae ale Imperiului, până la articole de lux.
Negustorii din Dacia romană: o lume cosmopolită
Inscripțiile sunt principala sursă privind activitatea negustorilor. Ele arată o Dacie conectată la rețele comerciale vaste, în care circulau oameni, mărfuri și capital.
Negustori orientali
La Ulpia Traiana Sarmizegetusa și Apulum sunt atestați negustori sirieni (Suri negotiatores). Alți negustori din Orient apar la:
• Drobeta,
• Apulum,
• Augusta Traiana (Thracia),
• Mytilene (Lesbos).
Această prezență orientală reflectă rolul Daciei ca piață atractivă pentru comercianții din estul mediteranean.
Galații – negustori de sclavi
La Napoca și Germisara sunt menționați galații, organizați într-un collegium Galatarum. În Antichitate, ei erau cunoscuți mai ales ca negustori de sclavi.
Legături cu Dalmația și Occidentul
Inscripțiile indică și contacte comerciale cu Dalmația.
La Sarmizegetusa, Apulum și Drobeta apar persoane originare din Augusta Treverorum (Trier), probabil negustori, dat fiind renumele trevirilor în acest domeniu.
La Aquileia este menționat un negotiator Daciscus din Claudia Agrippina (Köln), semn al circulației comerciale între Dacia și nordul Imperiului.
Asociațiile comerciale
O inscripție de la Sarmizegetusa menționează negotiatores provinciae Apulensis, o formă de asociere a negustorilor din întreaga provincie — dovadă a organizării profesionale și a intensității schimburilor.
Produsele importate: amfore, terra sigillata, sticlărie, bronz
Obiectele descoperite arheologic reflectă direcțiile comerțului și nivelul de integrare economică.
Amfore
Cele mai multe provin din:
• zonele grecești ale Mării Egee,
• Dalmația,
• nordul Italiei.
Ele transportau vin, ulei, pește sărat și alte produse alimentare.
Terra sigillata și ceramica de lux
Importată din:
• Italia de nord,
• Gallia,
• centrele de pe Rin,
• ulterior din Pannonia.
Aceste vase fine erau apreciate în mediile urbane și militare.
Lucernae, mortaria, sticlărie, bronz
• Lucernae (opaițe) — din Italia și provinciile dunărene.
• Mortaria — frecvente în castre, aduse de soldați.
• Sticlărie — din Italia, Orient și zona dunăreană.
• Obiecte din bronz — vase, statuete, accesorii.
Aceste importuri arată o cultură materială diversă și un consum urbanizat.
Monedele coloniale: indicatori ai schimburilor
Monedele de tip colonial, emise de orașe din:
• Moesia Inferior (Histria, Tomis, Marcianopolis, Nicopolis ad Istrum),
• Moesia Superior (Viminacium),
• Thracia (Anchialus, Deultum, Hadrianopolis, Pautalia, Serdica, Traianopolis),
• Macedonia,
• Asia Mică (Nicaea),
• Siria și Egipt (Alexandria),
circulă intens în Dacia.
Deși multe au ajuns prin soldați și funcționari, descoperirea lor în teritoriile din afara provinciei, mai ales în Muntenia, arată și o circulație comercială reală.
Orientarea Daciei — în special a zonei sudice — spre provinciile sud‑dunărene și orientale devine evidentă.
Comerțul cu dacii liberi
Relațiile economice cu lumea barbară, în special cu dacii liberi, au fost constante. Prin comerț au circulat:
• produse romane,
• monede,
• obiecte de lux,
• ceramică.
Intensitatea acestor schimburi variază în funcție de contextul politic. Cele mai prospere perioade sunt:
• domniile Antoninilor (până la războaiele marcomanice),
• domniile Severilor.
Integrarea Daciei în economia romană și romanizarea
Schimburile comerciale au avut un rol decisiv în:
• integrarea Daciei în economia imperială,
• circulația valorilor materiale și culturale,
• accelerarea procesului de romanizare,
• influențarea și a teritoriilor dacice din afara provinciei.
Comerțul devine astfel un vector esențial al transformării lumii dacice într-o societate romanizată, urbanizată și conectată la rețelele economice ale Imperiului.
Sursa: Constantin C.
Petolescu, Curs istorie veche a romanilor
Comentarii
Trimiteți un comentariu