Viața politică a românilor din Bucovina, în perioada cuprinsă între 1890 și Primul Război Mondial, a avut o evoluție distinctă față de cea din Transilvania. Lipsa unei coeziuni politice puternice și competiția internă au făcut ca mișcarea națională bucovineană să fie mai fragmentată și mai puțin eficientă.
🏛️ Partidele românești și lipsa unității politice
Abia în 1892 s‑a constituit un partid național românesc, însă acesta s‑a confruntat permanent cu rivali politici din interiorul comunității românești. Spre deosebire de Transilvania, unde solidaritatea politică a fost un element definitoriu, în Bucovina pluralismul intern a împiedicat formarea unei strategii unitare.
✝️ Rolul Bisericii Ortodoxe: sprijin cultural, dar influență limitată politic
Ridicată la rang de mitropolie în 1873, Biserica Ortodoxă a avut o contribuție esențială la dezvoltarea culturală a românilor:
• susținerea școlilor și profesorilor
• existența Facultății de Teologie din cadrul Universității din Cernăuți
• promovarea educației în limba română
Totuși, caracterul multinațional al mitropoliei (români și ruteni) a limitat capacitatea instituției de a deveni un pilon constant al mișcării naționale românești, așa cum s‑a întâmplat în Transilvania.
🟦 Problema ruteană: schimbări demografice și temeri identitare
Între 1890 și 1914, principala preocupare a liderilor români a fost creșterea populației rutene. Datele demografice sunt elocvente:
• până în 1870, românii erau majoritari
• recensământul din 1880 indică 190.000 români vs. 239.690 ruteni
• această situație s‑a menținut până la Primul Război Mondial
Creșterea numărului rutenilor s‑a datorat în special imigrației continue din Galiția, provincie austriacă dens populată. Românii se temeau că, în propria lor provincie, vor deveni minoritari.
🟥 Iredentismul românesc: percepții, acuzații și realități
A doua mare problemă era iredentismul. Mulți români acuzau guvernul austriac că:
• favorizează imigrația rutenilor
• sprijină germanii în administrație
• încurajează influența economică a evreilor
Cu toate acestea, în ajunul Primului Război Mondial, numărul iredentiștilor români era redus. Deși în Regatul României existau organizații și persoane care militau pentru unirea tuturor românilor, în Bucovina mișcarea nu a prins rădăcini puternice.
⚖️ De ce nu a existat un iredentism puternic în Bucovina?
Explicațiile sunt multiple:
• birocrația austriacă, deși imperfectă, era relativ eficientă și corectă
• administrația recunoștea, într‑o anumită măsură, individualitatea naționalităților
• exista o cultură a compromisului între comunitățile etnice
• alegerile erau mai puțin abuzive decât în Ungaria
Această atmosferă, deși tensionată, era incomparabil mai tolerantă decât politica națională agresivă practicată de guvernul ungar în aceeași perioadă.
Sursa: Dennis Deletant si altii, Istoria Romaniei
Comentarii
Trimiteți un comentariu