Sursa foto: www.britannica.com
Filosofia politică matură a lui John Locke se sprijină pe teoria dreptului natural: omul se naște cu anumite drepturi care nu depind de voința unui monarh sau conducător. Dintre acestea, dreptul de proprietate ocupă un loc central. Locke susține că oamenii aleg să formeze o comunitate politică printr-un contract social, deoarece în starea de natură nu își pot proteja eficient libertatea, viața și proprietatea. Contractul social devine astfel baza contractului de guvernământ, în care puterea politică există pentru binele indivizilor, nu invers.
Eliminarea arbitrariului și nașterea civilizației bazate pe reguli
Interpreții operei lui Locke subliniază că semnificația majoră a gândirii sale constă în respingerea autorității arbitrare și în promovarea unei civilizații întemeiate pe reguli. Pentru Locke, puterea absolută, nelimitată, este incompatibilă cu libertatea umană. Modernitatea a preluat această idee, transformând-o într-un principiu fundamental al guvernării legitime.
În epoca post-renascentistă, autoritatea este justificată doar în cadrul unor norme liber-consimțite și rațional fundamentate. Idealul modern devine acela al stabilirii de reguli clare pentru toate domeniile vieții sociale. În starea naturală, omul posedă deja drepturi precum libertatea personală, dreptul la muncă și, implicit, dreptul la proprietate, care derivă din muncă. Trecerea la societatea politică este, în viziunea lui Locke, o reacție la lăcomie, conflicte și lipsa unor repere comune de conviețuire.
Cele trei etape ale contractului social
Locke descrie dezvoltarea instituțiilor politice în trei etape fundamentale:
1. Acordul unanim de a forma o comunitate, pentru a acționa împreună și a proteja drepturile naturale.
2. Crearea instituțiilor statului, în special a legislativului, prin consimțământul membrilor comunității.
3. Aprobarea impozitelor de către proprietari, direct sau prin reprezentanți, ca expresie a consimțământului politic.
Aceste etape arată că statul nu este o negare a libertății naturale, ci o reafirmare a ei. Individul renunță doar la acele libertăți care împiedică funcționarea unui sistem comun de protecție.
Legitimitatea statului și dreptul cetățenilor de a schimba guvernarea
Principiile statului derivă din momentul fondării sale prin consimțământ. Dacă cetățenii sunt cei care instituie puterea politică, atunci ei au și dreptul de a o modifica sau revoca atunci când aceasta se îndepărtează de scopul său. Această idee se regăsește explicit în Declarația de Independență a Statelor Unite (4 iulie 1776), care afirmă nu doar dreptul, ci și obligația cetățenilor de a schimba un guvern care nu mai servește binele comun.
Totodată, dacă indivizii mandatează statul să atingă anumite obiective, atunci puterea politică este legitimă doar în măsura în care își îndeplinește aceste scopuri. Locke oferă astfel una dintre cele mai solide justificări ale responsabilității guvernării și ale limitării puterii politice.
Sursa: Curs filosofia dreptului
Comentarii
Trimiteți un comentariu