🏛️ Introducere Alegerea generalului Charles de Gaulle ca președinte al Franței în 1958 și fondarea celei de-a V-a Republici au marcat o ruptură profundă în dinamica politică europeană postbelică. De Gaulle a promovat o viziune suveranistă, contestând atât construcțiile supranaționale europene, cât și dominația americană în cadrul Alianței Atlantice. Între 1958 și 1968, Franța a devenit un actor central în redefinirea echilibrului geopolitic occidental. 🇫🇷 Viziunea gaullistă: independență și vocație de mare putere • De Gaulle consideră că Franța trebuie să-și recapete statutul de mare putere, pierdut după al Doilea Război Mondial. • Prioritatea sa absolută: afirmarea independenței naționale și reducerea influenței supranaționale. • Contestă: • Suprematia construcțiilor supranaționale față de cooperarea interstatală • Orientarea excesivă a Europei Occidentale către SUA 🛡️ Relația tensionată cu NATO și SUA Memorandumul din 17 septembrie 1958 • Adresat lui Eisenhower ...

🏛️ 1. Debutul Revoluției: abolirea feudalismului și afirmarea drepturilor • 4 august 1789: Decretul de abolire a sistemului feudal – eliminarea privilegiilor nobilimii și clerului. • 26 august 1789: Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului – inspirată de revoluțiile americană și engleză, precum și de gândirea lui Rousseau. • Se afirmă ideea unui contract social între cetățeni egali, bazat pe libertate, proprietate și suveranitate națională. ⛪ 2. Reforma Bisericii și criza financiară • Decembrie 1789: Proprietățile Bisericii sunt naționalizate. • Se introduc assignatele – bancnote garantate cu terenurile confiscate. • Februarie 1790: Jurămintele monastice sunt abolite. • Iulie 1790: Constituția Civilă a Clerului – preoții devin funcționari publici. ⚖️ 3. Constituția din 1791 și monarhia constituțională • Septembrie 1791: Franța devine monarhie constituțională. • Regele păstrează dreptul de veto și numirea miniștrilor. • Vot cenzitar: doar „cetățenii activ...

De la Mișcarea Europeană la primul organism pan‑european al cooperării democratice La 28 octombrie 1948, Comitetul Internațional care organizase Congresul de la Haga a fondat Mişcarea Europeană, o organizație permanentă dedicată promovării unificării Europei. Printre președinții de onoare s‑au numărat personalități de prim rang: Léon Blum, Winston Churchill, Alcide De Gasperi și Paul‑Henri Spaak, garanți ai caracterului internațional și nepartizan al inițiativei. Totuși, instituțiile create în 1948 – Uniunea Occidentală și Organizația Europeană de Cooperare Economică (OECE) – nu răspundeau pe deplin obiectivelor formulate la Haga. Europa avea nevoie de o structură politică mai ambițioasă. 🏛️ Primele propuneri pentru un Parlament European În iulie 1948, ministrul francez de externe Georges Bidault a prezentat, în cadrul Consiliului Consultativ al Tratatului de la Bruxelles, prima propunere oficială privind crearea unui parlament european. Reacțiile au fost rezervate, dar discuții...

🏛️ Introducere După epoca Tudorilor, relațiile dintre monarhie și Parlament în Anglia au intrat într-o spirală conflictuală care a culminat cu războiul civil și abolirea monarhiei. Dinastia Stuart, începând cu Iacob I, a promovat ideea suveranității regale absolute, în contradicție cu aspirațiile Parlamentului de a controla fiscalitatea, religia și administrația. Acest conflict a dus la o redefinire radicală a puterii politice în Anglia. 👑 Iacob I Stuart și doctrina dreptului divin • Iacob I (1603–1625), fost rege al Scoției, devine monarh al Angliei. • În lucrarea True Law of Free Monarchies (1598), susține că: • Regele este locțiitorul lui Dumnezeu pe pământ. • Este autorul legii și nu poate fi judecat de supuși. • Promovează status quo-ul religios, dar e contestat de: • Catolici – consideră reformele prea radicale. • Puritani – le consideră insuficiente. ⚔️ Carol I și escaladarea conflictului • Carol I (1625–1649) relaxează măsurile împotriva catolicilor, i...